As da orice sa ma pot intoarce la vremea copilariei mele. As da orice sa ma pot urca din nou pe genunchii tatalui meu si sa incep sa il trag de par, in cautare de pere. As da orice sa ii pot taia perdelele bunicii mele ca sa le fac haine papusilor mele. As da orice sa mai pot spune tabla inmultirii cu 5 sasait: sinsi ori unu sinsi, sinsi ori doi zese, sinsi ori trei sinspe`.. si tot asa mai departe.
Pe vremea aceea mancam mamaliga rece cu bors de fasole din oala bunicii mele si mi se parea o delicatesa. Tot pe vremea aceea as fi dat orice sa fiu mireasa. As fi dat orice ca sa fiu printesa cuiva, visul meu, dintotdeauna. As fi dat orice sa merg sa vizitez lumea, sa fac poze, sa zambesc la oameni si sa mi se zambeasca inapoi. Si uite, acum ma vad intre atunci si acum. Ce vreau acum nu ma face sa imi para rau de timpul trecut. Ce vreau acum ma amuza, pentru ca e totul invers.
Acum este un baiat in ochii caruia citesc dragostea. Am dat orice pentru a fi alturi de el si de bratele lui. Am primit de la el sprijin, apreciere, intelegere , dar mai presus de asta fericire. Si pentru ca a fost cununia civila, apoi nunta, apoi saptamana de miere si pentru ca bloggingul este mult mai fain cu poze, va las poze de peste tot. Happy Thursday!


Dupa Muzeul Satului a urmat Gara Baneasa..

Apoi in fata casei.. apus pe strada Medias..

Multumesc Adi Harlea pentru coafura si lui Cristi pentru poze.
Nunta a fost in Localitatea Marginea din judetul Suceava cu o luna mai tarziu de cununia civila din Bucuresti..

Noi (eu cu Sotul meu) suntem mai strambi in poze.. asa suntem noi..

Saptamana noastra de miere a fost in Londra, Savona si Monte Carlo. Am fost foarte inspirata si am uitat aparatul foto acasa, multumesc totusi Iphonului pentru pozele de Doamne` ajuta scoase. Macar e ceva, nu?

Si piesa nuntii noastre..


***in timpul receptiei, am iesit la intrare ca sa prindem un apus de Septembrie. Nu am rezistat culorii calde asa ca am rugat-o pe Ligia sa imi pozeze exact in raza de soare. Multumesc, Ligia.
























Acolo unde se agata harta in cui, oamenii sunt altfel. Prinsi intre valori morale, crestinism si traditie, isi duc existenta simplu dar intens. Privesti in ochii lor si vezi lucrurile despre care ei iti povestesc. Intreaga viata lor se deruleaza prin pupila albastra, pe tenul alb-rosiatic, pe buzele exfoliate de vant iar tu vezi lucrul acesta. Mi-a placut sa stau si sa ascult povestiri din tineretea mamei Rodica, intr-o camera incalzita de o soba de teracota mare de culoarea scoartei de fag, o camera ce miroase a ieri. O palma ridata si o voce calda.
Si asta poza este facuta la ultima nunta de pe anul acesta, 8 noiembrie 2008, o zi in care nu a plouat dar a fost foarte frig. Sergiu cu Silvia au revenit din tarile straine. Mi-am adus aminte de fobia Silviei fata de `javrele` ce umbla pe la noi, prin Romania, tocmai de aceea ii dedic aceasta poza.











