Eram zilele trecute in troleibuz (da, circul si cu troleibuzul) si ma pregateam sa cobor. In spatele meu, un cuplu de batranei; el si ea. Intotdeauna mi-au placut cuplurile de batranei care se plimba prin parc, se in de mana, altii se saruta, mi se pare atat de idealista dragostea lor si, in adancul sufletului meu, imi doresc sa am parte de asa ceva cand ii zaresc.
Am coborat o treapta iar cei doi batranei din spatele meu au inceput sa vorbeasca:
Ea: Mergi cu mine!
El: Nu merg cu tine..
Ea: Ba mergi cu mine! De ce sa car eu?! Cari tu!
El: Mai femeie, nu pot sa merg cu tine.. Sunt obosit.. Ma duc direct acasa
(in zona este un Mega Image, banuiesc ca despre acel magazin este vorba)
Ea: Ba mergi cu mine! Ei, asta-i buna! Uite, te asezi pe banca la soare, eu intru in magazin, imi fac cumparaturile si cand ies, cari tu sacosele!
El: (incurcat de situatie si fara scapare, printre dinti rosteste) cotoroanto!
Apai, dragoste din asta, cu nabadai.. nu doresc decat celor care au puterea de a nu se lasa afectati de vreo situatie.
Astazi este ziua lui Liviu. Implineste.. hmm.. 29 de ani 
si pentru ca stiu ca dragostea noastra este pasional nabadaioasa si ca imi doresc, sincer, sa apuc sa ma numeasca cotoroanta la batranete in timp ce mergem cu troleibuzul, de dragul zilelor tineretii. La multi ani, dragul meu! Eu, da, te iubesc!
vedeti voi, Liviu intotdeauna mi-a sustinut gusturile in materie de pantofi
