Final

Reprezentative

Nu am mai scris de foarte mult timp. Cred ca in jur de un an de zile. Si parca, a fost ieri. Un an de zile a trecut de cand am aflat ca voi avea copilul meu si sapte luni de la nasterea fetitei mele, Anastasia Onufrei. Tot cam atatea luni, poate ceva mai multe, au trecut de cand m-am mutat din Romania, pe meleaguri belgiene. Imi este asa de dor de casa.

Au trecut mai bine de doi ani de cand, condusa fiind de temperamentul meu vulcanic si de lipsa de experienta caracteristica tineretei prin care cu totii am trecut, am scris catre toate Bisericile Evanghelice de pe unde am stiut eu lucruri care acum ma fac sa plec capul. Stateam zilele trecute amintindu-mi perioadele trecute, cu bune cu rele, si mi-am dat seama ca a trecut prea mult timp de cand cu „Scrisoarea deschisa catre Bisericile Evanghelice din Romania”, timp in care am dat prilej la multe lucruri. Am dat prilej la barfa, discutii, am dat prilej la judecata si am dat prilej, desi este foarte trist, de bucurie unora dintre noi. Fiecare stie in sinea lui ce a gandit despre mine sau despre tatal sotului meu, dar pentru ca eu am fost cea care a actionat public prima, tot eu sunt obligata sa si sfarsesc lucrurile.

Pentru ca atitudinea si actiunile mele, au ranit pe multi si au adus tristete in cadrul familiei mele; au afectat comunicarea dintre membrii ei si a condus la dezbinare, vin astazi in fata Dumneavoastra sa imi cer iertare. Imi cer iertare fata de toti cei ce au citit lucrurile scrise de mine pentru ca sunt constienta de faptul ca timpul Dumneavoastra putea fi folosit cu folos si productiv, iar eu v-am rapit acest lucru cu ideile mele nefiltrate si pricinuitoare. Nu am fost sub calauzire duhovniceasca si nu consider ca am facut voia lui Dumnezeu.

Si nu in ultimul rand, vreau sa cer iertare familiei. Sotului, pentru nesupunere, fratilor si surorilor sotului pentru pricina adusa, si, tatalui sotului, Aurel Onufrei, persoana direct vizata. Lucrurile puteau fi mult mai simple si pentru pastrarea unitatii in trupul lui Hristos si slava doar sa fie adusa lui Dumnezeu, doresc sa retrag tot ceea ce am spus, daca mai este posibil in vreun fel. Nu imi doresc decat sa fie pace si liniste. Inca o data, imi pare rau.

Cat despre mine, doresc sa am parte doar de binecuvantarea lui Dumnezeu si nimic sa nu ma opreasca de a obtine acest lucru. Fiti asigurati de toata aprecierea mea si va multumesc pentru intelegere.

Intrebarea zilei

Reprezentative

Nu vad mai nimic atunci cand ma trezesc dimineata. Sunt destul de ametita de somn si impiedicata pentru ca, dimineata / ne dimineata, eu chiar nu vad fara ochelari.. iar la orele matinale cand se intampla sa ma ridic din pat, cautatul ochelarilor este ultimul lucru care l-as face. Apoi, dupa constientizarea starii mele, dimineata isi continua drumul prin viata mea indreptand-se spre cote mai normale.

Azi dimineata, m-am trezit oarecum in intarziere si asta pentru ca am dormit mai mult.. mult mai mult.. si am intrat in timpul necesar pregatirii de dimineata (spalat, aranjat, imbracat, mancat, plecat – nu neaparat in ordinea asta) intrand in modul repede. Am zis ca era dimineata, dimineata functionez doar pe lent, modul repede este o marire a vitezei, nu foarte mare.. dar nu pot sa vorbesc de turbo.. asta este pentru situatii exceptionale.. In dimineata asta am vrut sa mananc inainte de a pleca de acasa (da, este foarte sanatos breakfastul) salata de ton cu porum si rosii. Mi-a fost foarte mare lene sa mai stau sa spal si sa astept sa se scurga salata asa ca am renuntat la ea, restul lucrurilor, tonul si porumbul, le-am turnat din conserva iar rosiile din frigider taiate direct in farfurie. Simplu si Rapid (doar nu sunt pe modul turbo). M-am dus sa spal rosiile la chiuveta din bucatarie inainte de a le taie sii o aratare neagra , relativ mare pentru cele de teapa ei, cu picioare incerca sa fuga de jetul de apa.. nu am respirat pentru cateva momente dar nici nu am tipat pentru ca eram prea adormita, nici nu prea vedeam exact ce este, m-am multumit cu denumirea de „gandac” – imputit, am adaugat eu. Am marit jetul de apa si am observat cum chiuveta se umple cu un start de vreo 5 cm (iaras spun, nu prea vedeam bine) de apa si Domnul Negricios urmeaza sa se inece. M-am bucurat ca nu imi ocupa prea mult timp pretios aratarea din chiuveta, am incercat sa il ajut sa se duca pe scurgere dar era prea mare asa ca, lasand apa sa curga m-am rugat sa se inece cat mai curand.

Stiind ca nu este cale de scapare, apa il inconjura din toate partile, peretii chiuvetei sunt inalti, pe scurgere nu are loc, m-am intors sa imi pun ingredientele in castron sa mananc si eu.. siii.. cat m-am intors sa desfac conserva de porumb si inapoi sa o scurg in chiuveta.. vietatea aia disparuse. Si acum intrebarea care m-a bantuit toata ziua: Unde s-a dus gandacul? Nu avea unde sa se duca si nici nu era genul care zboara.. M-a trecut un fior rece si mi-am continuat treaba. Abia in trafic mi-am adus aminte de Domnealui iar de atunci imi imaginez cum ma asteapta acasa o armata gata sa ma pedepseasca pentru ca am vrut sa il inec pe un reprezentant de al lor. Sau.. se spune ca pisicile au 9 vieti.. gandacii cate au?

Baba

Reprezentative

Nu mereu imi este dat sa ma pot bucura de o cana de ceai asa de aromata si placuta precum cea prezenta in fata mea acum. Am descoperit un nou sortiment si sunt mai mult decat fericita atunci cand imi prepar licoarea.

Astazi este Joia Mare, iar toata sarbatoarea Pastelui e destul de confuza pentru ca insemnatatea acestei date calendaristice este aceeasi pentru mine in fiecare an, ce se nimereste sa fie sarbatorit; aceasta este alta treaba. Acum cativa ani, stiu ca Pastele a fost intr-o zi de 12 aprilie, bucuria mea dubla nu?

Ma fascineaza un cuvant din dialectul africanilor ce frecventeaza biserica mea. Este un cuvant ce se acorda doar persoanelor care au un impact in viata celorlalti, fiind o onoare sa ti se atribuiasca aceast titlu. Trebuie sa ai urmasi pentru a deveni ceea ce, etimologic, cuvantul iti atribuie: onoarea si cinstea de a fi trait o viata, nu neaparat lunga, dar spre folosul altora; ca astazi cei de langa tine sa traiasca spre folosul tau. Prima data cand am auzit cuvantul, am ras. M-am simtit prost, apoi; dar in timp am invatat dragostea pentru acest patriarh: Baba.

Baba astazi implineste o onorabila varsta. Nu, nu este vorba de nigerianul din biserica, ci tatal meu. Nu pot sa zic decat ca ii multumesc pentru tot. Cuvant simplu ce exprima o gratitudine si o dragoste de neimaginat. La Multi ani, tata!

Cuvinte si Sentimente Lipsa

Reprezentative

„Kind words can be short and easy to speak, but their echoes are truly endless” – Mother Teresa

Ma gasesc din nou intr-o zi de duminica, seara tarziu in fata calculatorului. Saptamana aceasta nu s-au intamplat multe cu mine, nimic sa imi dea inspiratie sa scriu iar in acest moment am, ceea ce se numeste, writers block. Da, si cat de putin am scris.. In lipsa cuvintelor si a sentimentelor transmise, va las piesa ce mi-a chinuit dupa-masa de astazi pana ce nu am pus-o pe play si replay din nou si din nou. O seara frumoasa.

Sunday Randomness – Despre sarbatori si pace

Reprezentative

„The soul should always stand ajar, ready to welcome the ecstatic experience” – Emily Dickinson

Mi-a placut foarte mult filmul „Lista lui Schindler” si sa nu credeti despre mine ca nu imi place sa citesc, m-am gandit sa citesc cartea apoi; dar sunt o persoana vizuala, intreaga mea existenta din ultimii ani s-a bazat pe imagini si analiza acestora. Scena de la final a legat ganduri si evenimente trecute de prezent si ceea ce voi fi eu in viitor.

Sunt fascinata cum, imi place mie sa spun, poporul evreu are nevoie de un singur eveniment pentru a-l transforma intr-o sarbatoare nationala. Evreii sunt poporul cu cele mai multe sarbatori nationale pe an si totusi in mijlocul acestora, reusesc a-si aduce aminte de predecesorii lor, de suferintele celor dinaintea lor. In mijlocul petrecerii se servesc ierburi amare precum hreanul, pentru a le reaminti, spre exemplu, de robia Egiptului. Toate aceste ritualuri le-au fost trasate mai dinainte de catre Divinitate, respectandu-se si astazi de catre  o mare parte din comunitatea evreiasca. Partea mea preferata din cultura evreilor este cea cu privire la pietrele de aducere aminte. Exact ca in scena de la finalul filmului, cand fiecare membru al fiecarei familii salvate de catre Schindler, in rand indian, asteapta pentru a depune o piatra de aducere aminte pe mormantul acestuia. Pietrele semnifica cea mai inalta consideratie pe care un om, eveniment o poate avea, pentru un evreu, sunt un lucru atat de banal si totusi, atat de dainuitor. Sunt modalitatea prin care un lucru incheiat este onorat si apreciat.

Am ceva pietre de aducere aminte pastrate in cutia mea. Sa incep prin a va povesti cum am obtinut pasaportul in mai putin de o ora? sau cum am scapat dintr-un accident doar uitandu-ma la masinile care zburau pe deasupra capului meu? sau cum eu am devenit o piatra de aducere aminte pentru McDonald`s-ul din Chisinau? Eh, asta e legenda deja. Important este ca, fie trecute sau recente, fie ca am ras sau plans, ca am alergat, m-am consumat, am iubit, am jignit, tot ceea ce am gandit am simtit, de fiecare data cand m-am frant am lasat piatra impreuna cu bucata din mine si imi este dor de oamenii in care am investit. Refuz sa cred ca moartea este finalul sentimentelor ce m-au intins si strans, in acelasi timp, in fel si chip pentru a scoate esenta parfumului frumosului din mine. Raman aproape de iubire; fara ea, nu sunt nimic.

 

La multi ani, dragul meu!

Reprezentative

Eram zilele trecute in troleibuz (da, circul si cu troleibuzul) si ma pregateam sa cobor. In spatele meu, un cuplu de batranei; el si ea. Intotdeauna mi-au placut cuplurile de batranei care se plimba prin parc, se in de mana, altii se saruta, mi se pare atat de idealista dragostea lor si, in adancul sufletului meu, imi doresc sa am parte de asa ceva cand ii zaresc.

Am coborat o treapta iar cei doi batranei din spatele meu au inceput sa vorbeasca:

Ea: Mergi cu mine!

El: Nu merg cu tine..

Ea: Ba mergi cu mine! De ce sa car eu?! Cari tu!

El: Mai femeie, nu pot sa merg cu tine.. Sunt obosit.. Ma duc direct acasa

(in zona este un Mega Image, banuiesc ca despre acel magazin este vorba)

Ea: Ba mergi cu mine! Ei, asta-i buna! Uite, te asezi pe banca la soare, eu intru in magazin, imi fac cumparaturile si cand ies, cari tu sacosele!

El: (incurcat de situatie si fara scapare, printre dinti rosteste) cotoroanto!

Apai, dragoste din asta, cu nabadai.. nu doresc decat celor care au puterea de a nu se lasa afectati de vreo situatie.

Astazi este ziua lui Liviu. Implineste.. hmm.. 29 de ani 🙂 si pentru ca stiu ca dragostea noastra este pasional nabadaioasa 🙂 si ca imi doresc, sincer, sa apuc sa ma numeasca cotoroanta la batranete in timp ce mergem cu troleibuzul, de dragul zilelor tineretii. La multi ani, dragul meu! Eu, da, te iubesc!

vedeti voi, Liviu intotdeauna mi-a sustinut gusturile in materie de pantofi

 

New Year`s Resolution

Reprezentative

„Poetry is something to make us wiser and better by continually revealing those types of beauty and truth which God has set in all men souls” James Russell Lowell

In noaptea de Revelion aveam planificate asa de multe lucruri.. atat de multe incat nici unul nu a fost infaptuit; asa ca, la 12 fara zece minute, mi-am luat cainele in casa, Natasha, sotul de mana, Liviu, l-am strans pe acesta puternic in brate si ne-am rugat pentru anul care va sa vie asa inclestati. A fost sublim. Bubuirile au inceput sa fie din ce in ce mai puternice facand-o pe Natasha sa se agite si sa nu fie tocmai in apele ei, am mangaiat-o bland linistind-o. S-a asezat cu botul pe labe, nu-stiu-cum, parca cautand adapostul sufletelor noastre, intre picioarele mele si ale lui Liviu, inclestandu-se si ea, la randul ei cu noi, apoi s-a calmat. Daca ar fi putut vorbi, cred ca ne-ar fi spus ca ne iubeste foarte mult.

M-am decis ca anul acesta sa nu mai treaca peste mine asa indiferent. M-am hotarat sa re-aduc un lucru bun in viata mea: viata la maxim. Mi-am promis ca voi scrie un minim de 500 de cuvinte saptamanal pe blog si sa nu permit creativitatii sa ma paraseasca. Voi iubi mai mult si mai intens, voi investi mai mult in oamenii de langa mine si in prieteniile noastre renuntand astfel, la mult egoism. Privesc anul acesta altfel. Simt ca nu va fi ca celelalte, nici pe departe. Ce se va mai intampla pe parcurs nu stiu, imi doresc sa condimentez viata mea cu multa muzica, e lucrul cel mai fin pe care eu l-am descoperit vreodata. Sa fotografiez mai mult, sa gatesc mai bine si sa imi incep fiecare, dar fiecare post cu un citat ce m-a influentat in saptamana respectiva.

Iar bucuria inceputului de an consta in faptul ca luna aceasta, in urma conversatiei telefonice, imi voi revedea Profesorul de Limba si Literatura Romana din Scoala Generala, stiti voi, cel despre care am scris aici 🙂

 

Boris – one, two, three

Reprezentative

I`ve always considered myself as a dog person. Never ever-ever in my heart would have been a place for cats, and yes! Sorry all cat lovers. But since events happened for the last 2 months, I felt the urge of changing my entire ideology of whom to love. Who am I to pick up characters to love? Everybody deserves a bit of lovely heaven. And so i`ve adopted a cat. Male cat, actually, I don`t want him bringing me babies.

First, I thought about my dog, Natasha. I somehow knew she won`t be pretty happy with my decision and, you know that picking names is a huge deal for me, I set my mind on ‘Boris’ as a cat name. A dynamic duo – Natasha & Boris. Haven`t I thought this thru, or what? So, by picking a name for the cat that would sound alike with my dog`s name, logically, it is supposed not to be a problem. Think again. This post is not about my Natasha`s acceptance. No.

Secondly, when I finalllly found a cat to adopt.. it already have a name : Bugsie so calling him Boris felt somehow, weird to me. Like someone is calling me by my christening name (except my chemistry teacher from the 7th grade which was nice – he had the same name and I had straight A`s only by that). So Bugsie it is.

Thirdly, I still haven`t figured out how to create a bond, we`re working on it, but I do love that he takes himself out; 100 points for him for not making me teach him that. I really don`t know how to do it. I am fine with dogs, even better, I master the take-yourself-out technique with dogs. Speaking of bonds, these scratches on my fingers and hands do look bad, trust me, but if I am to walk this road I am not willing to give up. I find myself in this cat`s character. He is so independent. Only does things he wishes to do, he takes care for his individual needs, can`t feel him around the house and has this funny-dum look on his face when I call him. oohhh! I believe he tries to hypnotise me when I sleep, not sure thou.

 

My Day

Reprezentative

It`s a late Sunday morning with cold breeze coming thru the window, coffee next to my bed and quiet music in the background. I`ve wished for a morning like this for a long time and finally I`ve found it.

Setting my ideas in order, I`m thankful for the past year. I could`ve done so many things and I might not did them, I could`ve not quit so many ideas and now I miss them. Someone told me yesterday that I`m not as I used to be, it`s like there is a drop of maturity in everything I do.. Scary as it sounds, it got me thinking.  With a tooth ache and a sore throat I`m spending what it supposed to mean a celebration day thinking at all that happened with me, with my familly relationship. I think that with age comes a sort of fear of what things could develop in years if you don`t fix them.

I meet myself at my mother`s words and it frightens me. Getting to where I never thought I  would be and still, finding a peace at it. To those that still read my blog, thank you. Have a nice Sunday Day, today the 25th of September – my day.

Claudia @ 1 August, 2011

Reprezentative

Am ajuns in Bucuresti la ora 5 dimineata. In timp ce trenul gonea catre Gara de Nord m-am gandit sa fac surprize si sa incep sa sun cateva persoane la acea ora matinala, ca doar, deh! numai eu sa ma trezesc fortata? Si cum nimeni nu mi-a raspuns apelului nu am putut decat sa sper ca mi-am atins scopul.

Claudia a fost cea de-a doua persoana apelata. M-a sunat in cursul zilei de astazi sa imi transmita ca de atunci nu a mai reusit sa inchida ochii si da, am trezit-o. Muhahahaha:).

Partea frumoasa a fost cand la jumatate de ora dupa apel, am vazut o pereche de ochi de caine la geamul biroului meu cu o cutie mare de inghetata de caramel invitandu-ma la sesiune de vorbit. Si uite asa am revazut-o eu pe Claudia astazi. Multumesc pentru inghetata.. mmmm.. A fost asa de buna! Ma bucur ca te-am revazut.

Iar pentru ca astazi este 1 August, sa aveti o luna frumoasa, insorita si pliiiiina de surprize!

Love you, Blondo`, always had, always will.

Galyna

Reprezentative

Am cunoscut-o la atelierul ei, intr-o dupa-masa tarzie de Vineri. Nu planificasem sa ajung acolo de dimineata, dar ziua s-a dovedit a fi recunoscatoare cu mine pentru intreg efortul depus peste saptamana. Am fost intampinata de un zambet cald si de o fata blanda. Mi-a placut din primul moment.

Am povestit despre viata si i-am spus motivul vizitei mele. Ii urmaream munca de ceva vreme, i-am vazut colectiile la televizor, pe facebook, in ziare.. dar momentul in care m-am decis ca trebuie sa o cunosc a fost Bucharest Fashion Week. Colectiile Galynei se disting de masa designerilor prezenti in Romania, prin rafinament, eleganta si stil. Hainele create de ea te uimesc prin finetea materialului, a liniei cusaturii si a mesajului transmis. Eu gasesc un suflu nou in creatiile ei, o idee de extravaganta dusa spre cotele cele mai inalte. Ma bucur sa o cunosc, si, bineinteles, pe Doamna Maria, ajutorul de incredere de la Atelier. Mai multe despre ea nu cunosc, am cautat prin presa diferite articole , review-uri si nici unul nu exprima indeajuns de bine sentimentele mele vis-a-vis de ea, asa ca m-am decis sa scriu. Rochia m-a facut sa ma simt speciala si in permanenta mi-a adus aminte de caracterul tau. Multumesc, Galyna! Ne-am atins scopul!

Si inca un lucru..  mamei mele i-a placut foarte mult iar asta nu poate insemna decat ca ne aflam pe drumul cel bun! 🙂

Hometown Glory

Reprezentative

I`ve been thinking last week to many things, but mostly people were making me think about if I miss Liviu. It was an easy question which was answered quickly and then followed by a big laughter.. but at the end of the week spent with only 2  minuts per day at the phone with the one I needed to speak a day entirely about the things that were happening.. it felt different

It was hard not having him around. He who is my poise and my friend. It was hard not to have someone to share the joy and the laughs. It was annoying to say to those indians to stop talking to me!! and to those that asked me, I choose to give them another answer: the right one this time. I did, I did miss Liviu. A lot.

I took a picture for him, in the same place we had a picture a year ago, worn the same leather jacket he loves so much, but there is something with London Eye.. my pictures there are never good. I hope that next time we can frame the picture we will take. Thank you Dan for snaping me. You are on the right track with photography, I might say!

After this, I went home packing. It was a mess everywhere I looked. Please do notice my Iphone 4 🙂

8th of April, Birmingham, UK

Reprezentative

***English following below***

Acest post este pentru mama mea si pentru toti cei care asteapta sa vada o poza de la nunta lui Oluwasanmi Ibitoye si Oluwajumolke Ibitoye. Tocmai ce m-am intors de la Logodna Traditionala si pe langa faptul ca sunt extenuata, sunt fericita pentru ca am putut lua parte la bucuria celor ce ma numesc fiica si sora lor. Multumesc.

This post is for my mom and for those who are expecting me to post a picture from Oluwasanmi Ibitoye & Oluwajumolke Ibitoye`s wedding. I just come back from the Traditional Engagement and I`m not just overworked, but I am happy because I could be part of the joy of those who call me their daughter and their sister. Thank you.

Intrebarea zilei

Reprezentative

Gabi, iti mai aduci aminte de vremea cand spargeam parolele calculatorului tau? Ti le schimbam si nu iti spuneam parola decat dupa cateva zile sau dupa ce cadeam la o intelegere.. sau dupa ce intervenea tata (de cele mai multe ori) dureros..

2010 Pregnancy – Gabriela & Cornel & Luca

Reprezentative

Stateam si ma uitam la multele poze din anul 2010, si cel putin pentru mine, astazi este o zi speciala. Foarte speciala. Este ziua prietenei care mi-a fost alaturi toata copilaria; si desi am facut amandoua un pact : de a ne casatori la nici mai mult si nici mai putin 88 de ani (double wedding- ahh!), ea mi-a luat-o inainte cu nunta (mai 2009), eu am urmat apoi in octombrie. Nu am avut parte de nunta dubla pana la urma, dar ceea ce a fost a fost foarte frumos si emotie.

Acum Gabriela il are pe Luca ce s-a nascut cu vreo 2 saptamani mai tarziu. L-au rugat doctorii, parintii, bunicii, matusile sa iasa si nu prea a vrut pesemne ca va avea un caracter puternic. Este o frumusete de baiat: scump si fooarte dragalas. Si pentru ca spuneam ca astazi este o zi speciala pentru mine, ii urez La Multi Ani! Gabrielei pentru varsta implinita.

Pozele au fost facute cu o luna inainte de nastere. Va rog, scuzati-l pe Liviu. 🙂

Minunatul de Luca

Am pornit cu barcile pe Herastrau, tocmai la apus. Gabi arata ara de frumos in lumina calda a verii tarzii de care am avut parte anul trecut, aici, in Bucuresti.

Cornel, you`re so blessed having a wife like Gabi. La multi ani impreuna!

2010 Anytime: Ligia & NicoLeTTA, Alexandria

Reprezentative

Ultimele zile au fost cele mai geroase din iarna aceasta, spun cei de la meteo. Ieri dimineata, in timp ce asteptam autobuzul 105, auzeam oamenii spunand ca in jurul orei 6 erau -17 grade Celsius in Bucuresti. Pentru  mine, desi ora ora 9, mi se parea ca suntem blocati undeva la Polul Nord si ca temperatura este mult mai mica. Promit sa ma imbrac mai bine (am probleme cu Liviu pe tema asta de fiecare data cand mergem in oras: Cristina! Imbraca-te mai bine ca racesti!– sa spun ca el a racit de 3 ori iarna asta si eu o singura data?). Ca sa nu ramanem prea mult in contextul frigului, mi-am adus aminte de vara si de soare, caldura si temperaturi inalte.

Fetele Ligia & Nicoleta m-au chemat pentru o sesiune foto in Alexandria cu ocazia terminarii clasei a 12-a. Ziua a fost plina de veselie si atmosfera de sarbatoare. Am avut ocazia sa vizitez orasul Alexandria. Fetele mi-au spus ca este un oras micut si ca nu prea ai ce vedea pe acolo, dar parerea mea este ca am avut ce fotografia si chiar ai ce vedea in Alexandria – pe Ligia & Nicoleta. Acum ele sunt plecate la universitate. Stomatologie, TImisoara si SNSPA, Bucuresti. Va las pe voi sa ghiciti care dintre ele a ales o specializare si alta. Va pup si sa aveti o zi de Februarie frumoasa!

Nicoleta

Mie poza asta imi spune despre asteptarile ce le are de la viata. Iti doresc ca Dumnezeu sa te indrume in tot.

Ligiaaaaaa

Daca aveti impresia ca una a fost fotografiata mai mult decat cealalta.. aveti dreptate! A fost o bataie la propriu al cui este randul pentru ca, pur si simplu, erau nebune dupa poze!

Daca pana acum am avut discutii cine face poze in leagan si cine nu.. pot sa spun ca dupa asta s-au mai domolit si au inceput sa fie cat se poate de nebune in continuare!

Naturalete

Simplitate

 

 

Happy Friday!

Ma` girls

Reprezentative

Acum multi ani eram foarte nebuna. Acum multi ani lucram la RMS si dadeam ora exacta. Ma face sa imi aduc aminte de copilarie cand sunam la 958 (parca) doar sa aud vocea perfecta a doamnei care rostea fara incetare : La semnalul urmator va fi ora: douaspreceze si paisprezece minute si treizeci secunde; si uite asa incarcam factura dragilor mei parinti. Acum multi ani, la vremea concertului Delirious mi-am invitat pretenele acasa la mine. In noaptea aceasta nu m-am putut hotari pe ce parte sa dorm si mi s-a facut ataaaaaaaaaatttt de dor de ele numai uitandu-ma la videouri si multii ani mi se par ca ieri. Nebunia in mine inca exista (sa va spuna Jo!)  dar o parte din ea s-a dus impreuna cu Lee, in Spania si inca o parte cu Claudia, in Oradea. Daca ne vreti in forma maxima pentru un show, cumparati-ne bilete de avion sa ne intalnim la mijlocul distantei. De dragul vremurilor nu de mult apuse. Si pentru ca ma mir cat de stupida puteam fi in replici (este ora 2.00 a.m.- mintea mea este foooaarte lucida acum, da?) rad de jumatate de ora (nu din amintiri) ci de bucurie ca le pot numi fetele mele care mie imi acorda toata atentia de care am eu nevoie si fetele care stiu sa ma lase sa ma dau in spectacol pentru ca eu, Cristina, trebuie sa eclipsez 🙂 Miss you soo bad girls! Ma rog la Dumnezeu sa plece Liviu si sa veniti voi, macar pentru o seara!  ics o ics o ics o ics o

In ordine cronologica va rog. Move it MOve it!

Acum mi-am dat seama ca le-am inversat (doar nu mancam clatitele prima data si apoi le facem..) Claudia este cea cu urechi de Dumbo iar Lee este cea care ne anunta ca nu mai este baterie. Who cares?

 

UPDATE: Si daca va intrebati ce s-a intamplat cu ceasul acela D&G va spun ca persoana ce mi l-a dat, l-a cerut inapoi pentru ca s-a dat seama ca era o amintire placuta. Acum detin o colectie de ceasuri printre care si favoritul meu Omega SeaMaster. Uite asa ca am stiut sa tac si sa inghit o data..:)

78

Reprezentative

Amintiri multe nu am legate de casa ei iar asta pentru ca prea putin vizitam. Eram prea mica si distanta era prea mare. Tin minte caldura din ochii bunicii mele dupa ce s-a imbolnavit.. de fapt, nu cred ca mi-o amintesc sanatoasa. Bunicul mereu ma indemna sa fac pedagogia si sa vin in sat ca si profesoara; voi sta in casa de beton din mijlocul satului, construita de el cu multi ani in urma. Dar cum sa ma duc intr-un loc unde copiii inca ies la poarta ca sa vada o noua masina trecand pe ulita? Erau rare pe atunci; sunt si acum prin unele parti ale satului.

Dupa nunta mea de anul trecut, tatal meu m-a indemnat sa merg sa o vizitez pe bunica pentru ca s-ar putea sa nu mai traiasca mult si ar fi frumos sa mergem si sa il vada pe Liviu, pe mine maritata. Dupa un drum de 3 ore plin de zapada si viscol m-am bucurat enorm ajungand la ea. Cand am intrat in casa.. bunica m-a intrebat .. Tu esti sora lui Gabi? Mi-am dat seama ca am vizitat-o prea rar si am stat prea putin timp. Astazi, Doamna Macovei, mama tatalui meu a murit; si da! este o Doamna pentru ca a crescut 8 copii la capatul pamantului si toti sunt domni si doamne astazi.

*continuare

Reprezentative

Nunta celor doi a avut loc in paropiere de Bucuresti, in comuna Bolintin (sau Bolentin). Dupa cum am spus anterior, mirii m-au anuntat ca vor o nunta traditionala; si asa a fost! Nunta a avut loc in aer liber; in strada unde toti prietenii de sufle, toti vecinii au fost invitati sa ia parte la bucuria Mihaelei si a lui Sorin. Am luat parte la o petrecere ce a durat pana la 8 dimineata (da, a fost foarte obositor si foaarte frumos). Nu am putut sa nu observ lacrimile mamelor de fericire; imbratisarile pline de afectiune si frumusetea sufletelor membrilor familiei. M-am simtit ca intr-o familie mare si iubitoare.

Mihaela & Sorin va multumesc pentru onoarea de a fi fotograful zilei voastre si va multumesc pentru ca v-am cunoscut. Va doresc sa fiti fericiti si uniti pana la adanci batraneti si impreuna puteti trece peste obstacole.

P.S. nu am avut timp sa facem o sesiune foto cu ambii miri in ziua nuntii si ramane pe primavara aceasta in Mar.. dupa cum am stabilit dragilor, nu-i asa? 🙂

Dumnealui este body-guard-ul zilei (altfel spus verisorul iubit) al miresei. Puteti vedea cum isi bate capul in ziua aceasta ocupata.. Multumim pentru munca depusa 🙂

Little sis`

Inainte de biserica – ingandurati si stresati

Dupa biserica – happy, happy people

Aloha! 2010 Wedding – Mihaela & Sorin, Bolintin

Reprezentative

La multi ani! La multi ani! La multi ani!.. am ratat multe dintre sarbatorile online si imi pare rau, asa ca spun acum muulti ani binecuvantati sa aveti.

Timpul meu s-a petrecut mult timp pe la Suceava, dupa cum poate stiti.. sau v-ati imaginat, in sfarsit sunt de 3 saptamani in Bucuresti dupa aproape 3 luni petrecute acolo unde mi-a fost dor de tot ce inseamna aglomeratie; metrou; Coca Cola la ora 11 noaptea. 🙂 M-am gandit ca ar fi un moment potrivit sa postez pozele Mihaelei si ale lui Sorin. Stand departe, la Suceava, am  avut mult timp sa ma gandesc la cum voi scrie acest post (mi-am adus aminte! mi-a mai fost dor si de internet), dar acum ma lasa inspiratia.:)

Pe Mihaela si Sorin i-am cunoscut undeva prin aprilie anul trecut in Plaza Romania, Bucuresti. Am stat de vorba cu ei planificand ziua lor si totul parea atat de bine si de frumos; am fost asa de multumita de cat de usor imi accepta „pretentiile” si ce bine am planificat ziua.. of.. off.. un lucru l-am inteles de la bun-inceput si anume ca ei vor o nunta traditionala. Iar eu care am crezut ca stiu ce inseamna traditional, m-am inselat inca o data. Traditional inseamna muuuult peste ceea ce stiam eu. Minunata mea planificare a tinut exact pana in ziua nuntii; cand toate traditiile si-au facut simtita prezenta si mai ales timpul.. Nu asta este important. 🙂 am aflat inca o data ca niciodata nu este prea multa petrecere; prea multa distractie sau prea multa traditie. Oamenii acestia stiu sa petreaca si sa se bucure. Mihaela este o frumusete rara, dupa cum veti vedea din poze si mi-a facut placere sa o cunosc si sa am onoarea sa fiu fotografa lor.

Voi atasa cateva poze din ziua cununiei lor civile urmand ca maine sa adaug restul. Noapte buna!

2010 Wedding : Larisa & Manu, Suceava

Reprezentative

Daca as fi sa mai aleg sa fotografiez inca o data nunta acestor doi iubareti, as face-o de la capat si de la capat si iar din nou. Nu pot sa spun ce atmosfera placuta a fost pentru ca nu am cuvintele. Larisa si Manu sunt doi tineri ce nu au stat mult cand i-am rugat sa imi demonstreze ce mult se iubesc. Pozele le veti vedea voi singuri si va veti convinge. Larisa este o fata superba cu cei mai superbi ochi albastrii iar Manu este un gentleman perfect. Partea interesanta a fost ca, prin ale locului, se obisnuieste ca, in ziua de cununie civila sa vina doar `tineretul`. Asta inseamna doar prietenii (tineri, de altfel) si rudele (tinere si ele). Pentru mine asta a fost egal cu muuultaaa distractie :P. Mi-a placut foarte mult locatia – Magic Bucovina – si v-o recomand daca vreti sa petreceti timp in Suceava de calitate. Acum eu sunt pe fuga (cum mereu in ultimul an am fost :)) si va las pozele. Plec la Suceava :).

La multi ani, Blondo`

Reprezentative

M-am trezit de dimineata cu cea mai ingrozitoare durere undeva in jurul spatelui, ameteala si o usoara tendinta de a fi morocanoasa. Am stat in pat destul de mult sa ma gandesc cum sa imi anulez intalnirea de la ora 13.00; iar daca asta a insemnat sa urmaresc jumatate din Sezonul 5 al serialului meu preferat, so be it!

Asa ca, mi-am anulat intalnirea `pe mai tarziu` cand urma sa fiu mai prezentabila si dintr-o data, m-a lovit! E ziua Alexandrei!. Si acum, nu, nu este vorba de Alexandra Bruneta, colega mea de facultate; cum nu, nu este vorba de Blondu` meu, Claudia. (Da, ziua ei a fost acum aproximatix 10 zile; dar nu am scris despre asta).

Este vorba de Alexandra Blonda; care implineste ori 13 ani ori 14. Sunt asa de buna prietena cu ea ca nu imi pot aduce aminte. Blaim it on the pills I took! Si cum sunt pe picior de a parasi casa, a trebuit sa fac lucrul acesta pana va iesi de la scoala. Este clasa a 8-a. Acum daca ma gandesc din nou, cred ca face 14 ani :P. Sunt multe lucruri care ma leaga de ea; iar cei ce ma cunosc pot da din cap aprobator. Am tinut neaparat sa ii urez La Multi Ani in felul acesta pentru ca sunt constienta ca, undeva in perioada de crestere a fiecarui copil, mai ai nevoie de afirmare si incurajare.

Asa ca.. Alexandra; iti doresc sa fii cu minte; sa iei premiul I anul acesta si sa fii o binecuvantare pentru parintii tai. Love you lots!

Pozele sunt facute vara aceasta in timpul unei vizite ce mi-au facut-o fetele: Andreea, Alexandra & Maria.. va felicit pentru prietenia dintre voi 3 😛

Am inceput cu cateva poze si totul s-a dus intr-o petrecere marreeee si pliiina de distractiee..

Am sa inchei cu aceasta poza care este preferata mea din toate. Happy Tuesday!

Munca, Munca, Munca..

Reprezentative

Atat de mult de munca nu am crezut ca poate exista vreodata la o casa.

In sfarsit, m-am mutat la casa mea. Si de aici totul este odisee.. curatat totul, redecorat, aranjat curtea, sapat gradina si cat mai urmeaza de acum incolo nu vreau sa ma gandesc. S-a incheiat cea de-a doua saptamana de cand am parasit cuibul parintesc si pot spune ca acum m-am casatorit cu adevarat. Si una peste alta, am o bucurie imensa cand deschid poarta si imi dau seama ca tot de acolo este al meu si ca in curand va arata ca o cutie de bijuterii.  Sau casa va fi ea insesi o bijuterie? Mai am de dezbatut asupra sintagmei impreuna cu Liviu. Serile imi sunt o minunatie in fiecare seara. Liniste si Campionatul Mondial de Fotbal in Bucatarie. Diminetile sunt de-a dreptul scaldate in dragoste si raze de soare. Peste zi se intampla sa fiu ocupata cu tot felul si asta pentru ca am ales sa fiu libera profesionista, negasindu-mi locul in sistem. Stateam si ma gandeam ca dintre ceea ce trebuie sa fac si ceea ce iubesc sa fac este o diferenta foarte mare.. si desi mergi mai sigur facand ceea ce trebuie neasumandu-ti riscurile ce le ai putea avea atunci cand te lasi cuprins de pasiune in munca ta.. va fi un drum greu si plin de cazaturi. Dar de fiecare data cand am cazut stiu ca m-am ridicat mult mai sus dupa aceea. Asa ca: la mai multe cazaturi!

Vorbind de munca, saptamana trecuta am dat o fuga pana la Alexandria si am avut bucuria de a fotografia doua frumoase. Nu am timp sa postez acum sesiunea foto si nu am timp sa va povestesc cum a fost asa ca va las marturie o poza. Promit ca data viitoare am sa le postez pe toate:

Weekend placut!

Ciobanesc de Bucovina

Reprezentative

Aceasta rasa de caini este creata in Bucovina si este atestata la Bruxelles de aproape 10-15 ani.

Am fost invitata sa fotografiez canisa lui Codrut accum 3 saptamani. Daca ma cunoasteti, stiti ca sunt o mare iubitoare de caini si ca nu am stat pe ganduri pana am acceptatat. In total, Codrut are 15 caini. 5 sunt mici; iar restul dulai. Am avut parte de un timp bun si de calitate tinand cont de faptul ca in ograda proprietarului nu se gasesc doar acesti caini. Mai sunt diferite rase de porumbei; iepuri, o pereche de ponei si un ponei mic (e ok daca spun poneiutz?). O adevarata gradina zoologica! A fost o placere si o provocare pentru mine sa o fotografiez. Il veti vedea pe Carabus, care este tatal Divei mele (hihi). Daca cineva numai citind acest post se gandeste ca aceasta rasa de caini este una mare, cainii sunt rai si etc.. nu are dreptate. Sunt foarte jucausi cand sunt mici iar cand cresc (pe la 4-5 luni) devin foarte ascultatori.

Ne-am simtit bine la Tibeni, Suceava si mai mergem pe acolo 🙂

Carabus. Este o rasa special creata din amestecarea a doua rase (teckel spaniol si caniche) pentru a ajuta pe pastori sa bage oile in staul. Sunt extrem de inteligent si de posesivi.

Vremea nu a fost cu noi.. statea sa ploua; dar ne-am bucurat si o sa vedeti acest lucru in pozele care urmeaza. In drumul spre stana, am fost intampinati de cei doi strajeri:

Cum s-a dat zvonu` ca e vorbad e o sesiune foto; de nicaieri au inceput sa apara vedetele

Cred ca era putin nedumerit..

Father & Son moment..

Productia de cas nu a scazut de cand a inceput criza

Am uitat sa va spun despre Codrut care este un crescator de caini de rasa. Trofeele de mai jos atesta acest lucru.

De la stanga la dreapta: Codrut, Tata socru & Daiana

Domnul Campion

Pentru ca, in cele din urma, a plouat in ziua aceea, eu cu Liviu ne-am refugiat inauntru, dar a trebuit sa imbracam corespunzator:))

****** Am povestit pana acum despre Diva, catelusa mea iubita. Acum 2 zile a murit. Imi pare nespus de rau, dar viata merge mai departe*******

My Wonderful Photographer

Reprezentative

Minunatul meu fotograf a tinut aparatul foto pentru prima data in viata in mana. A simtit greutatea lui si a zambit, spunadu-mi: „Asta da aparat”, apoi m-a intrebat care e treaba cu punctul rosu si de ce aparatul face un bip atunci cand apesi declansatorul pana la jumate. Explicatiile nu au durat mult pentru ca imediat am auzit cum se deschide si se inchide diafragma. Semn ca poza a fost facuta. Asta se intampla in Parcul Izvor. Rezultatul:

Urmaresc o fotografa din Statele Unite ale Americii care fotografiaza impreuna cu sotul ei. Parerea mea personala este pozele facute de sotul ei sunt mult mai pline de incarcatura emotionala. Daca Liviu asta al meu a reusit din prima sa faca o asemenea poza, e clar ca nu il voi mai invata mai multe.. poate daca ma plateste 🙂

V-am povestit de Diva. Cainele meu primit cadou de la Liviu caruia nu i se vad ochii nici daca dai zoom la aceasta poza 🙂

Si ca sa fie ziua frumoasa, Liviu a mai pus mana a doua oara pe aparat.. incep sa fiu invidioasa..

Si a urmat si a treia oara.. offf

Acum stiu ca aceasta poza nu este in focus, dar imi place asa de mult. Este versiunea noastra de cuplu nigerian. Sunt sigura ca voi fi o African Queen candva

Si el bulibasa tuturor timpurilor are sa fie un African King

2009: Madi & Daniel

Reprezentative

Nunta lor a fost momentul cel mai asteptat pentru amandoi mirii. Frumosi, cu pofta de viata si fooarte iubareti, dupa cum veti vedea din poze. Nunta a fost la mijlocul lunii septembrie, iar eu fiind o Balanta veritabila iubesc tot ce tine de aceasta luna. Cel mai mult mi-a placut soarele de inceput de toamna: nici prea mult nici prea putin. Ziua mirilor a inceput cu multa voie buna; in apartamentul lor din Bucuresti s-au dat lectii de dans, de canto si de voie buna. Madi este o mireasa hotarata si care stie ce vrea de viata; asa deci; a stiut ca il vrea pe Daniel, si gata! Stim cu totii acum, ca Daniel o iubeste pe Madi ca cel mai de pret dar din viata lui. Va doresc sa aveti copii multi, frumosi si burduhosi! (Pentru traducere, contactati-l pe socrul meu :))

Cei doi frumosi din pozele de mai jos m-au rugat sa ii insotesc si in ziua cununiei lor Civile. Dupa ceremonie am luat-o la pas usor, insotiti de prietenii lor (pe care de altfel o sa ii vedeti cam la fel de mult prin poze precum mirii) si ne-am simtit bine, am ras mult si ne-am bucurat impreuna cu Madi & Daniel in ziua lor. Cheers!

Multumesc Alexandra pentru asistenta si multumesc tuturor care au facut aceasta zi frumoasa pentru Madi si Daniel.

Love,

Cristina

UPDATE** Din motive de confidentialialitate am decis sa selectam doar cateva poze pentru a expune aceasta zi minunata. In continuare aveti cele mai bune cadre ale zilei

Engagement Session

Nu stiu de voi, dar pe mine poza de mai jos ma inspira foarte mult..

Nu intotdeauna sunt binecuvantata la pozele de grup cu o lumina asa de divina; dar cand sunt nu risipesc nici o ocazie de a o folosi..

2009: Jessica & Stefan

Reprezentative

Stefan a cerut-o pe Jessica de sotie cu ocazia unei cine romantice sub cerul liber, in spatele unei curti frumos amenajate decorate cu muuulte beculete vii si colorate. Jessica mi-a marturisit ca a fost exact asa cum ea visase, copila fiind, deci sunt sigura ca a fost superb. Jessica, o americanca superba il iubeste ATAT de mult pe Stefan incat a acceptat cererea lui in casatorie si de atunci s-a mutat in Romania, alaturi de iubitul ei, acum iubitul ei sot.

Nunta lor a fost la superlativ. Am facut atat de multe poze incat am stat destul de mult pana m-am hotarat ce sa postez.

Jessica & Stefan au ales ca eu sa fiu si fotograful lor in ziua Cununiei lor Civile asa ca am avut mai mult timp la dispozitie pentru a ne cunoaste. Pot sa spun ca a fost „DA”-ul cel mai haios auzit vreodata si ca nuntasii au fost de cuvant lor s-au prezentat atat la Cununie cat si a doua zi, la Nunta. E minunat sa fi inconjurat de prieteni care te iubesc atat de mult. Gata cu vorbaria, mai jos aveti pozele. Multumesc Filip Enache pentru asistenta la aceasta nunta.

Love,

Cristina

Now these are really gorgeaous peep-toes

Jessica, you`re beautiful.

Ziua buna se cunoaste de dimineata.

Multumim Magdei Savuica pentru buchet. Great work!

Daca vreodata v-ati intrebat cum arata masa de lucru a lui Florin, acum aveti raspunsul.

Si daca v-ati intrebat mai devreme ce face Florin acolo, uitati raspunsul si la aceasta intrebare..

A girl`s dream.. oh..

******** UPDATE

Pentru nunta lor, Jessica & Stefan au vrut poze romantice, serioase si un set de poze funny.. Just a thought* Jessica`s converse were reaaaally trashed!

Jessica, you`re b-e-a-u-t-i-f-u-l!

This picture is saying: Honey I can`t wait to see the pictures!

2009: Catalina & Coco

Reprezentative

Well, well, well.. a inceput cu o propunere din partea lui Coco, care a sunat nou pentru mine :  ” Si ia zi, Blondo`,  imi faci poze la nunta?”. Nu am stiut ce sa zic pe cum nici nu am stiut de unde am sa iau toooata aparatura necesara fotografierii nuntii lui. Si am spus cumva ca asta urma sa fie prima mea nunta ca si fotograf, nu ca asistent? Cand i-am spus lui Coco „Nu cred ca am aparatura necesara..”, el mi-a raspuns „Am eu!”. Si de aici pana la o nunta au mai fost.. cred.. 4 luni de zile.

O admir pe Catalina. Este o Balanta infipta, puternica fermecatoare, si ca noi, toti cei care suntem Balante, nu se lasa pana nu isi spune punctul de vedere! You go girl! Demna de toata admiratia a fost rochia ei, pe care, din pacate, nu o pot prezenta toata aici.. pentru ca.. nu a incaput in poza, dar o sa vedeti pe Catalina imbracata cu ea si atunci sunt sigura ca o sa va placa si mai mult. Ce sa mai spun? Sa spun despre peripetiile nuntii lor? Pai.. ai fost multe si placute.. Despre ceremonia religioasa din parcul copiilor? A fost de vis! De restaurantul minunat? Aristicrat Events Hall.. si sunt muuulte lucruri ce au facut aceasta zi unica in viata lor ca miri si in viata mea, ca fotograf :). Mi-a placut foarte mult nunta lor, am simtit momentele cu ei si intotdeauna iubesc sa vad cum o mireasa se simte bine mireasa. 🙂 Catalina & Coco sa aveti o viata minunata in continuare

Love,

Cristina

Maestrul Florin working his magic..

I sooo loved buchetul Catalinei. A fost facut de catre sora lui Coco special pentru ziua ei pentru ca, daca imi aduc bine aminte, cred ca este o peripetie legata si de acest buchet.

O ce trena minunata..

Catalina, esti frumoasa!

Tipic Coco.. 🙂

Vorbe din partea tuturor

Reprezentative

Ioi! Tulai Zoe! O vinit si primavara!… de parca nu mai rezistam sa indur atat frig si atata zapada! A fost prea mult! Prea multa, ma scuzati. Mi-am stricat 3 perechi de cizme in 3 luni, asa ceva nu se poate! Pur si simplu nu se poate! Eh si parca eu nu adormeam in fata geamului, seara, de fiecare data cand ningea :). Imi placea atmosfera la nebunie.. totul linistit si cald, lumina galbena de la stalpii de iluminat.. nu am mai avut sentimentele astea de vreo 5 ani.. si una peste alta „toate vine, toate trece”, cum punea o mare inteleapta.

Si Diva mea a crescut, e o desteapta. De fapt, este un caine inteligent, ascultator. Cine vrea sa faca cunostinta cu ea,  let me know. Cel putin acum, pentru mine, diminetile se desfasoara intr-un ritm alert, placut, se simte primavara si in suflet. Cum spunea o alta inteleapta, „I love love”. Imi place sa fiu cu Liviu, imi place ca dimineata are pofta de joaca in ciuda ursizeniei mele (sau cum se spune?). Jumate adormita, jumate morocanoasa, jumate de fata in perna si jumate infofolita in patura reusesc sa am dimineti de vis multumita lui. Si ma trezesc asa de frumos. Cum spune piesa, „Cu tine imi place sa fiu, zi de zi”.

Si pentru ca de curand am privit si aratat o poza de la nunta unei prietene si am discutat impresii de la nunta, impresii de casnicie, sfaturi, o barfa sfanta.. mi-a spus ca „He is all over you”. He – cine? Liviu  /  You – cine? Eu  /  Cum?

Sa aveti o primavara frumoasa!

Ma` Dawg..

Reprezentative

Let me introduce myself!

Hi there, my name is Diva…

Everybody loves Diva, everybody loves me…

I speak dawggie language, Romanian and (I think) some sort of Nigerian dialect. And that`s because I have this awesome nigerian friend, Toby. And do you know why he is so awesome to me? Because, everytime I look at him I see me, we`re so alike. from all the ladies, evrytime he chooses to cuddle me 🙂

And, of course, I have this true, gorgeaous, awsome master: Cristina. I was her wedding gift from her husband Liviu. She rocks my world and I rock hers! Enough for now, take a look at the pictures and you will see how much people love me.. because I`m The Diva 🙂

Sing to me, mamma!

Do you remember Claudia? I like her a lot!

I think of myself as a really photogenic Dawg

Prima zi de munca

Reprezentative

Aceasta este una dintre zilele acelea.

Deschizi ochii brusc dimineata si in mai putin de-o secunda realizezi ce zi este: este prima mea zi de munca; prima mea zi de munca dupa mult timp, prima mea zi de munca pe anul acesta.. prima mea zi de munca in prima saptamana a anului. Grabit te uiti la ceas si iti dai o palma si iti spui ce idiot/idioata sunt, cum pot sa fiu in intarziere, din prima zi de munca?!

Ei bine, la mine asa a fost. M-am trezit cu fata la perete, brusc, am intarziat si alt lucru pe 4 ianuarie nu l-am facut mai bine. Traiasca clasa muncitoare!

In Excelsis Deo

Reprezentative

Nu sarbatoresc in noiembrie. Mai este o luna pana atunci dar se apropie ziua de nastere a Angelicai. Asta da, asta as putea sarbatori.
Zilele mi se intampla. Mi se intampla sa ma intalnesc cu persoane de mult nevazute in orase de mult nevizitate. Mi se mai intampla sa vreau sa imi cer iertare de la sotul meu cumparandu-i ceva ce stiu ca m-ar ajuta in aceasta situatie.. iar el sa vrea sa faca acelasi lucru, in acelasi timp, cumparandu-mi un buchet de flori. Mi se intampla, si asta tot mai des, sa ma vizualizez pe mine in viitor. Ok. Asta ma cam sperie putin, pentru ca nu sunt eu cine stie ce „vizualizatoare”, dar ma sperie ideea de a ma stii pe mine vizualizandu-ma.. Imi e imposibil sa trec peste asta si, iata-ma, din nou, vizualizandu-ma pe mine in viitor vizualizand. Si acum o aud pe mama spunandu-mi: „Pocaieste-te, Cristina!”
Am dureri. Crampe stomacale si dureri de spate. Cred ca durerea de la burta s-a dus in spate si asa am devenit o babutza de nu ma mai pot ridica din pat. Tamara, asculta colinde de mai bine de jumatate de ora si deja simt cum profanez sacrul Craciunului inainte de vreme; simt cum îmi desfac cadourile pe ascuns, ar fi trebuit macar sa ninga.. si nici macar atat. Imi ramane doar amintirea placerii ceaiului cu scortisoara, baut de dimineata. Imi doresc sa merg cu colindul, inainte de vreme..

Viata de familie e palpitanta. E bucata ce lipsea din puzzlelul meu. E bucata care spune: ce foartetaresuperbminunatafostasta! Hai sa ne oprim si sa o luam de la capat!
Mor de somn iar Tamara a schimbat playlist-ul. Sunt doua lucruri de care nu ma mai despart de acum inainte: Facebook si WordPress. Ambele pentru iPhone.

As da orice..

Reprezentative

As da orice sa ma pot intoarce la vremea copilariei mele. As da orice sa ma pot urca din nou pe genunchii tatalui meu si sa incep sa il trag de par, in cautare de pere. As da orice sa ii pot taia perdelele bunicii mele ca sa le fac haine papusilor mele. As da orice sa mai pot spune tabla inmultirii cu 5 sasait: sinsi ori unu sinsi, sinsi ori doi zese, sinsi ori trei sinspe`.. si tot asa mai departe.

Pe vremea aceea mancam mamaliga rece cu bors de fasole din oala bunicii mele si mi se parea o delicatesa. Tot pe vremea aceea as fi dat orice sa fiu mireasa. As fi dat orice ca sa fiu printesa cuiva, visul meu, dintotdeauna. As fi dat orice sa merg sa vizitez lumea, sa fac poze, sa zambesc la oameni si sa mi se zambeasca inapoi. Si uite, acum ma vad intre atunci si acum. Ce vreau acum nu ma face sa imi para rau de timpul trecut. Ce vreau acum ma amuza, pentru ca e totul invers.

Acum este un baiat in ochii caruia citesc dragostea. Am dat orice pentru a fi alturi de el si de bratele lui. Am primit de la el sprijin, apreciere, intelegere , dar mai presus de asta fericire. Si pentru ca a fost cununia civila, apoi nunta, apoi saptamana de miere si pentru ca bloggingul este mult mai fain cu poze, va las poze de peste tot. Happy Thursday!

Cristina Iphone 352

Cristina Iphone 361

Dupa Muzeul Satului a urmat Gara Baneasa..

Cristina Iphone 371

Apoi in fata casei.. apus pe strada Medias..

Cristina Iphone 382

Multumesc Adi Harlea pentru coafura si lui Cristi pentru poze.

Nunta a fost in Localitatea Marginea din judetul Suceava cu o luna mai tarziu de cununia civila din Bucuresti..

CL_131

Noi (eu cu Sotul meu) suntem mai strambi in poze.. asa suntem noi..

CL_193

Saptamana noastra de miere a fost in Londra, Savona si Monte Carlo. Am fost foarte inspirata si am uitat aparatul foto acasa, multumesc totusi Iphonului pentru pozele de Doamne` ajuta scoase. Macar e ceva, nu?

Cristina Iphone 410

Si piesa nuntii noastre..

 

Numai maine nu e poimaine..

Reprezentative

Numai maine nu e poimaine… asa mi-a spus Lidia, sora lui Liviu, ieri de dimineata cand m-am trezit. Si intr-adevar, asa este. Astazi e `maine` iar sambata, `poimaine` si eu m-am trezit de dimineata astazi. E soare afara, s-a mai incalzit vremea, ceea ce este bine avand in vedere ca in ultimele zile a plouat, a fost ceata si am indurat mult, mult frig. Prognoza meteo de maine pentru Sucevita si Marginea mi-a inseninat nu doar ziua de astazi dar si ziua de maine. Multumim Celui ce face toate lucrurile posibile.

Astazi suntem ocupati, noi cei de aici ( Lidia, Rebeca, Viorica, Tamara, Alexandra, Vasco, Iliuta) iar pe seara trebuie sa ajunga si astia, care vor fi Gabi, Iulian, Vali & Lavinia. Alte informatii la cald sper sa le postez dupa nunta.

ooff.. and I am getting married :):):):):):)

7818_168437198905_526518905_3679135_6308391_n

***favourite picture de la Cununia mea Civila***

Impresii de weekend

Reprezentative

Septembrie mi-a placut intotdeauna.

Nu pentru ca este luna mea de nastere ci mai mult pentru tot ce inseamna Septembrie: inceput de scoala (si aici devin cat se poate de nostalgica gandindu-ma la profesorii mei dragi), vremea superba – dimineata racoare si dupamasa perfecta de plaja (imi aduce a Brasov intr-o zi de August, iar eu sunt innebunita dupa Brasov), filmele noi, reducerile de final de sezon (am gasit ceva haine dragute cu ocazia reducerilor de anul acesta, perfecte pentru luna mea de mere) si colectiile de toamna – iarna (I so love shopping). Imi place Septembrie pentru ca reprezinta o luna in care iti planifici foarte multe lucruri pe termen lung si asta da dovada de stabilitate si hotarare. Pentru mine, este foarte greu sa imi planific, de aceea respect oamenii care reusesc sa faca asta.

Sunt updatata din punct de vedere tehnic. Am renuntat la ochelari din nou si parca vad lumea altfel. In viata unei fete, detaliile sunt cele care conteaza, iar eu am gasit in sfarsit o rochie care sa imi placa si sa imi stea si bine. Ce isi poate dori o fata mai mult? Asa ca eu continui incursiunea mea prin magazine in cautarea accesoriilor pentru ca mai am doar 10 zile si nu ma mai numesc Macovei.

Weekendul trecut am luat parte la nunta Magdalenei si a lui Daniel Roman, i-am fotografiat, i-am felicitat si ii iubesc in continuare. Astept sa se intoarca din luna de miere sa vad ce poze vor sa expun pe blog, si inca mai astept lista din partea Jessicai si a lui Stefan Capota.. si inca mai astept :). La nunta Magdalenei am avut ocazia sa vorbesc cu Ligia, sora ei, care mi-a marturisit ca ma stie deja, fiind o cititoare a blogului meu. M-am simtit ciudat, ea fiind prima persoana intalnita ce ma stie doar de pe blog. Nu am stiut cat de citita sunt, acum am aflat. Am petrecut nunta vorbind cu ea si povestind de tot felul de amitiri din copilarie. Multa bafta ii doresc cu BAC-ul anul acesta si ne vedem la nunta ei, nu? A, si pentru ca v-am vorbit de Ligia, iat-o!

Ligia-1***in timpul receptiei, am iesit la intrare ca sa prindem un apus de Septembrie. Nu am rezistat culorii calde asa ca am rugat-o pe Ligia sa imi pozeze exact in raza de soare. Multumesc, Ligia.

The Marker

Reprezentative

Baietii acestia au castigat finala nationala GBOB, Romania, in 2008 si au reprezentat Romania la Global Battle Of the Bands ce a avut loc la Scala, Londra unde au cucerit juriul si publicul, Glam Matlock, basistul si liderul trupei Sex Pistols, este cel ce le-a inmanat trofeul de bronz.

Au concurat la Cerbul de Aur, 2009. Pe 2 septembrie am votat numarul 7 pentru votul de popularitate, aseara mi s-a facut pielea de gaina cand am auzit ca merg in finala, iar in seara asta am emotii sa vad ce castiga. Paul, Andrei, Octav si Catalin sunt baieti de treaba, foarte glumeti si deschisi. Va tinem pumnii in finala din seara aceasta iar eu pe verighete imi inscriptionez ”Break The Cage”.

Piesa Yahweh, The Marker

Piesa If You Didn`t Love Me, The Marker, my favourite love song `till now..

Sa ma trezesti cand Septembrie se termina, bine?

Reprezentative

Cand eram pe la vreo 15 ani m-am hotarat sa infrunt lumea.

Frecventam mIRC-ul in acea vreme si aveam un prieten virtual. Vorbeam ore intregi la telefon si ne spuneam fiecaruia ambitia fiecaruia cu Dumnezeu, ce trebuie sa facem, ce vrem sa facem pentru a atinge standardele ce ne erau predicate in ziua de Duminica la Biserica. A fost o perioada in care, as putea spune, mi-am pus temelia a ceea ce cred astazi, dar, pe de alta parte a fost o perioada in care eu aveam nevoia sa ma laud cu mine, cat de crestina inversunata sunt, negasind pe nimeni caruia sa ma laud, am ales un prieten virtual cu care puteam sa fiu exact cum vroiam. Fara sa imi cunoasca trecutul si adevarata fata a faptelor povestite. Totul era din punctul meu de vedere iar el ma aproba. (Da, era baiat, asa era moda ”pe atunci”). Nu pot sa zic ca in cele din urma nu am sfarsit indragostita nebuneste de persoana de la capatul celalalt al telefonului. Eram copila pe atunci.

Faceam si lucruri interesante. De pilda, la provocarea lui, am avut primul meu studiu personal din cartea biblica Iona. Si acum tin minte ce atunci am cautat prin zeci de dictionare biblice, dictionare de nume biblice, carti de doctrina biblica, toate pentru a ma lauda cu ce stiu in momentul in care urma sa vorbim la telefon. Mi-a recomandat o carte pe care am citit-o mai pe urma, ”Adio Amoruri”. Cred ca este cartea ce este daruita cel mai mult adolescentilor de catre parinti, biserica. Plina de povestiri haioase sau cu talc, toate sunt spuse acolo pentru a evidentia un lucru: ar fi bine sa astepti pana iti vei cunoaste viitorul sot/sotie pentru a incepe o relatie de prietenie cu cineva de sex opus. Am citit cartea de vreo 5 ori pana la varsta de 19 ani. O data pe an, de fiecare data cand simteam ca principiile mele, stabilite atunci, la telefon, sunt amenintate de prezenta unui baiat in viata mea. Asta mai mult pentru ca totul in carte era pus intr-o lumina asa frumoasa, puteai face orice, realitatea pentru mine fiind alta.. Printre ultimele capitole ale cartii, se povestesc experientele unor tineri care au ajuns la varsta maturitatii, care sunt fericiti cu ce si-au promis in copilarie. Tin minte un rand.. ”ajungi la o varsta cand invitatiile de nunta o sa inceapa sa curga..”

Si chiar asa este. Prima a fost prietena mea Lacramioara care a fost indragostita de fratele meu muult timp, dar eu nu o suportam. Are 2 copii deja. A doua a fost Claudia (nu Blondu meu, alta Claudia) cu care am mers in tabara la Buturugeni; are un baietel, a treia a fost Corina Miron pe care nu o stiam atat de bine dar mi-a parut intr-una o fata simpatica, are 2 copii. A patra a fost alta Claudia, tot cu care am mers si cu ea in tabara la Buturugeni, a cincea a fost Cristina Dinu, babysitter-a mea si a lui Gabi cand mergeau parintii la tara, urmatorii au fost fratii Sfetcu – Sami, Dani si Andrei, urmeaza si Beni- nu stiu cati copii au in total, prietena mea din copilarie Gabriela, Cristina Avram urmeaza sa se casatoreasca, Valushca la anul, eu si Cristina Savuica. Tocmai m-am intors de la Goodbye-Party-ul ei. Nunta ei va avea loc in Statele Unite ale Americii. O cunosc de la 7 ani. Prima data cand am mers cu colindul in viata mea, am tinut-o de brat toata noaptea si am tremurat. Imi aduc amite ca ii spuneam: ”Noi doua suntem Cristine, trebuie sa stam impreuna”. Lowell (cred ca am scris corect), este un baiat ce ii pretuieste linistea si pacea de pe chipi si care ii admira dragostea din ochii ei. Ma bucur mult pentru ea. Ma bucur pentru Lowell.

Am asa o senzatie de cateva zile.. plutesc, ma gandesc la tot si nimic, visez in metrou cu ochii deschisi. E dragoste in aer, si nu doar pentru mine. Septembrie e luna mea, si chiar daca as asculta Wake me up when September ends, tot nu as fi melancolica. It`s happening, people! Imi schimb forma!

Nicole Kidman

Reprezentative

Intotdeauna mi-a placut Nicole Kidman.

Imi aduc aminte ca, in scoala generala, eram vestita pentru ca nu aveam aceleasi preferinte in ale actorilor de filme, precum ceilalti colegi ai mei. Am mers la o scoala de cartier, localizata langa piata cartierului. Asta spune multe. Mi-am facut un `Caiet de Amintiri`, cum era moda pe atunci (nu stiu daca inca mai este), unde toata lumea, mi-a scris ca ma iubeste, ca ii va fi dor de mine, ca imi ureaza succes.. etc.. . O colega mi-a lipit o poza cu Nicole Kidman in acest `Caiet de amintiri`, iar sub aceasta poza a scris: `Stiu ca iti plac actorii straini, de aceea ti-am lipit o poza cu o actrita straina`. Dumitru Adriana, colega mea, mi-a deschis ochii si, fara sa stie, mi-a plantat stima si aprecierea pentru aceasta femeie.

Imi place Nicole Kidman pentru ca emana feminitate, ii ador accentul britanic si filmele in care joaca. Are pielea alba intotdeauna. Ma fascineaza. Eram in metrou cu Alexandra, colega de facultate si am inceput sa vorbim despre Nicole Kidman iar persoana din dreapta Alexandrei ne-a intrerupt spunandu-ne ca noi doua, ar trebui sa facem o emisiune. Oricum, daca ar fi sa fac vreo emisiune, as vorbi intruna de tarifele Tarom pe distanta Bucuresti – Suceava. Costa 100Euro biletul dus-intors, pentru ca pe aeroportul Suceava nu exista alte companii ce fac zboruri decat baietii de la Tarom si CarpatAir. Cu banii acestia, ajung pana la Roma.

Si de ce m-ar interesa pe mine sa zbor pana la Suceava? Pai, autocarul din Autogara Obor costa 30 de lei pentru studenti si face aproximativ 9 ore. E cat de cat fain pe autocar, se pune un film, doua.. se face popas 45 de minute la nu-stiu-ce popas la iesirea din Buzau.. dar treaba este ca amortesti pe bune in autocar. Trenul Intercity costa 75 de lei, clasa a doua, si face 6 ore jumatate. Am mers o data cu trenul, undeva in luna iulie, cand toata lumea se imbraca in maieu si pantaloni scurti iar in vagon nu au fost mai mult de 17 grade celsius. Am inghetat la propriu. Avionul costa cat costa si faci cu 1 ora jumate de check-in. 55minute de zbor si 10 minute de ridicat bagajul.. mult mai putin. Nu intentionez sa ma mut la Suceava, ziceam si eu doar.

Vara aceasta a insemnat pentru mine multe drumuri catre Suceava pentru ca, mai am aproximativ o luna jumtate pana am sa ma casatoresc cu un baiat din zona Sucevii, bucovinean, mai exact din Comuna Marginea, acolo unde si-au construit oamenii pod. Duminica am avut logodna, pe 26 septembrie este programata Cununia Civila la Bucuresti, iar pe 24 Octombrie va avea loc nunta, in comuna Marginea. Intotdeauna am spus ca blogul meu este unul personal, cateodata prea personal, si iata-ma acum vazand ca titlul lui se potriveste cu noua forma ce urmeaza sa isi creeze contur in mine. Multe au fost formele mele, dar cum stateam de vorba cu Sergio, my boss, exista un mers in toate, un drum care este scris tuturor, mai devreme sau mai tarziu, vom merge pe acest drum. Eu am ales mai devreme, pentru ca nu vreau sa fiu singura cand am sa gust din toate bucuriile vietii, cand am sa experimentez totul la capacitate maxima.

Stiu ca nu am scris de mult timp, dar va las poze, care vorbesc de la sine pe unde am fost si ce am facut.

El este Liviu. The One that stole my heart.

Logodna Cristina & Liviu-22

She is Claudia. My long lasting Friend.

Logodna Cristina & Liviu-129

Ea este Raluca. One pretty girl.

Logodna Cristina & Liviu-142

Gabriela. Prietena copilariei mele.

Logodna Cristina & Liviu-106

Cantece

Reprezentative

Intotdeauna am stat si m-am mirat cum fiecarui sentiment de-al meu ii gasesc o piesa caruia sa i se potriveasca perfect. Apoi, am stat si m-am intrebat cum de gasesc intotdeauna un artist care sa fi trecut prin ceea ce am trecut eu urmand incercarea de a gasi mesajul ascuns din acorduri si versuri. Poate e asa, poate nu e, de fapt, mi-am dat seama ca artistul nu canta experienta mea ci canta experiente comune. Sentimentul capata valoare de nota muzicala, mimica fetei se simte in timbrul vocal din fata microfonului si finalul piesei e la fel de linistit ca atunci cand dupa multele intrebari, frustrari, tulburari si plansete esti umplut de pace. De fiecare data cand am avut probleme in viata nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru rezolvare instant cat pocnesc eu din degete. M-am rugat lui Dumnezeu pentru pace in inima si intotdeauna m-am trezit ridicandu-ma de pe genunchi cu lacrimi, da, dar cu liniste si cu fata luminata. Atunci am stiut ca este felul lui Dumnezeu de a-mi arata ca El inca ma asculta si imi vrea sufletul intreg pentru binele meu absolut si pentru cresterea mea spirituala. Poate ma pierd in cuvinte cateodata dar reusesc sa simt. Sa simt ceea ce am pierdut, regasind o inima sincera iar daca nu ati inteles ce vreau eu sa spun pana acum, dati play la piesa de mai jos si mai cititi inca o data, incet si cu pace in suflet.

Sa aveti o duminica frumoasa!

Raspuns

Reprezentative

Am primit zilele trecute un e-mail. Nu ma asteptam ca postul asta sa primeasca atat de multa atentie dar am ramas placut surprinsa de raspunsul ce mi-a fost trimis acum 3-4 zile.

PENTRU   CRISTINA MACOVEI
( dar nu numai )
CURIOSI , TINERI , CITITORI …
Veniti, cititi si …reflectati la idealurile si gandurile generatiei voastre
Nu aveti nevoie decat de 5 minute (nu este obligatoriu)  sau
mai putin (oare cat valoreaza?)
Lasati orice!
Cititi  5 minute.. sau mai putin
Cat se poate citi in 5/300  ???
SUFICIENT  ;…
SA  VEDETI  ALTFEL  LUMEA,
SUFICIENT; …
SA VEDETI…  FORME NOI !
MULTUMESC  MULT CRISTINA
pentru : vorbele tale frumoase, pentru gandurile tale
dar mai ales multumesc pentru  NEUITARE
MERGI MAI DEPARTE !
REALIZEAZA-TI VISUL SUPREM !
TRAIESTE-TI VIATA FRUMOS !
dar mai ales :
calca pe frunze….
priveste cerul…..
iubeste-ti si ocroteste-ti parintii si prietenii ,
FII TU !
Cititorii tai sa fie ai  PLANETEI
NU !..NU GLUMESC !
AI INCREDERE IN TINE
VEI REUSI
P.S Tacerea mea.. inseamna RABDARE , INCREDERE , CREDIT .Mergi mai departe pe drumul ales…
Te vei bucura candva  de  tot  si de toate.
CU DEOSEBIT RESPECT PENTRU TINE SI  AI  TAI  PARINTI

prof . Doru  Stoica

La multi ani, Tata!

Reprezentative

Un timp de calitate petrecut in familie are efecte benefice asupra trupului si asupra mintii. Spun „asupra trupului” pentru ca, nicaieri in lume, un barbecue nu este atat de gustos precum acela facut intr-o duminica dupa-masa, o duminica ce prevesteste venirea verii, o duminica plina de soare si de fluturi. Friptura pe gratar, carne de peste, de pui, frigarui.. nu, nu vreau sa iti las gura apa citind aici, dar sentimentul pregatirii unui barbecue este cel pe care vreau sa-l evidentiez; forfota, glumele, fumul si mirosul de gratar. Pentru mine, este primul gratar facut pe anul acesta in familie. Aproape in familie, a lipsit Gabi.

Daca il cunosti pe tatal meu va incepe sa iti povesteasca [asta pe la mijlocul conversatiei, nu te ia din prima] despre albine. Ramai fascinat cu cata placere incepe sa iti spuna de modul lor de organizare in stup, de ierarhia si de respectul si apararea acordata matcai din partea celorlalte albine.. tind sa cred ca le ingrijeste mai tare decat ma ingrijeste pe mine. Dar in fond, eu ma pot intretine singura, pe cand ele, pe timp de iarna sunt neajutorate si trebuiesc hranite ca sa dea, mai apoi, miere. Si asta pe gratis. Astazi a gasit ceva albine inghetate pe peretele casei, la umbra si mi-a explicat ca din cauza frigului nu mai pot zbura si cad grele. Le ramane doar sa se agate de cate ceva si sa astepte ori incalzirea vremii ori sa moara. Tatal meu, a luat fiecare albina in parte pe o frunza de leandru si a mutat-o intre flori, la soare. Mi-a placut cu cata finete si gingasie a facut lucrul acesta, vizitandu-le, mai apoi, la stup folosind masca speciala si imbracat in alb. Astea sunt doar cateva dintre masurile de „precautie” folosite in apicultura pentru a nu fi „luat la ochi” de catre albinele soldat si sa sfarsesti umflat.. umflat bine de tot..

Long story short, astazi e ziua lui Tata. Implineste 51 de ani, este nascut in 1958. Am avut bbq in familie cu el, mama, tata, Liviu, Paul & Magda. Mi-au placut glumele, mi-a placut mancarea, nu mi-a placut pestele, mi-a placut atmosfera de familie. Tatal meu iubeste si glumeste la fel de mult. Este un exceptional cu care seman :). Gata cu palavrageala. Tatal meu este un om care te indeamna la rugaciune si care de multe ori, pentru mine, sfaturile lui au avut un impact major in deciziile pe care eu le-am luat mai tarziu. La multi ani, tata!

tata

Moscovici

Reprezentative

Moscovici asta e o persoana foarte importanta. Cel putin asa cred. In primul rand, lanseaza provocarea de a fi cautat pe un afis ce interzice fumatul. Fetele innebunite, iau in serios acel mesaj si isi manifesta dezamagirea printr-un sad smiley face. Aceeasi persoana care si-a manifestat tristetea, ureaza [vreau sa cred] lui Moscovici a rainbow day. Intotdeauna am crezut despre ziua ca de curcubeu un fel de 5ive starred dream ca mai apoi, pe afis sa apara un nou scris: unul ce te duce cu gandul la autorul primului mesaj. Ah, a revenit si imi intoarce urarea de curcubeu cu privire la ziua de astazi! Ce minunat!

Nu cred asta. Cred ca primul mesaj a fost scris intr-un moment de frenezie, de catre altcineva decat cel ce se semneaza cu acest pseudonim „Moscovici”. Cred ca al doilea mesaj a fost un raspuns la primul de catre o persoana ce cunoaste autorul primului mesaj. Cred ca cea de-a doua persoana a revenit, neavand ce face cu inca un mesaj ca apoi, Moscovici, cel despre care tot vorbim sa vada toata aceasta , mai mult sau mai putin, ilustrare. In semn de multumire, el se semneaza cu U 2 ! si atat.

De ce cred astea? Pentru ca eu am semnat prima data foaia, altcineva a doua si a treia oara ca acum sa ne pomenim cu inca o semnatura. Dovada o gasiti mai jos:

img_0615

P.S. Despre Moscovici stiu doar ca nu ii place sa foloseasca limba Engleza in exprimarea verbala si scrisa.

Ora Pamantului

Reprezentative

Cu ocazia prilejuirii Orei Pamantului m-am prezentat la intalnirea Bloggerilor din parcul Cismigiu, intrarea de la McDonalds. Acum, iesirea asta a fost mediatizata pe mai multe bloguri nu doar pe unul. Fiind o invitatie facuta public m-am dus impreuna cu o colega de facultate.. anywayz..

Cineva a numit intalnirea asta – Intalnirea Emo a Bloggerilor, deoarece am stat [mai mult sa mai putin] pe intuneric, nefolosind o sursa de energie [asta era si ideea manifestarii: atragerea atentiei asupra consumului excesiv de energie conventional]. Spun mai mult sau mai putin pentru ca in afara stalpilor de iluminat din parc, cei prezenti erau realmente preocupati de a sta pe Twitter de pe telefonul mobil. Si treaba era ca tipa din fata mea era pe Twitter cu tipul din dreapta mea care isi tinea iubita de mana stanga in timp ce tasta pe telefon cu dreapta. Mai era inca unul din fata mea dar el s-a lasat pentru ca a intrat in conversatie cu tipul din fata lui. Intrebarea ce se ridica este: Cum sa stai pe Twitter cand poti sa vorbesti cu persoana cu care „tuitărești” fata in fata? Nu am inteles nici acum. Trecem mai departe.. am mers mai spre centrul parcului unde era vorba de a se juca Mima. Fumatorii s-au grupat, iar nefumatorii [ah, astia sunt cei din balonul de sapun] la 5 scaune departare. Am stat 10 minute si am plecat fugind, la propriu, de ceea ce mi s-a parut o intalnire de clasa a VI-a, cand incepe sa te prinda curentul „Emo”. Cat de Emo sa fii sa vorbesti doar cu cei pe care ii cunosti si sa ignori pe cele doua prezente noi, adica eu si Alexandra. M-am simtit ca o intrusa, eu nu stateam pe Twitter. Cat de Emo sa fii sa minti de ingheata apele? Cat de Emo sa fii sa stai pe intuneric [semiintuneric] pe Twitter? Cat de Emo sa fii sa iti ignori sora? Cat de Emo sa fii sa spui ca te simti bine, cand toata inalnirea a fost un esec? Imi pare rau, eu nu sunt tru`, de aceea ma intreb.

Am aflat apoi, din alte surse, ca „petrecerea” s-a prelungi pana pe la ora 22.00 si ca s-a jucat, in cele din urma, Mima. Sincer.. ma bucur ca s-au simtit bine, in cele din urma, ca au depasit timiditatea si formalitatile, in cele din urma si ca au ajuns acasa bine, in cele din urma. Sper mai bogati spiritual si mai atenti la excesul de folosinta a energiei conventionale. Aaaa, am spus ca am fugit de acolo. Am fost in McDonald`s cu Alexandra si am vorbit despre lucrurile mai personale ale vietilor noastre. Mi-a placut mult conversatia dintre mine si ea. Am stat amandoua sa ne intrebam ce avem de nu suntem tru`? Am fost determinate la un anumit punct sa ne deschidem cont pe Twitter pentru a avea o identitate in blogosfera, pentru a ne prezenta cu contul de Twitter in fata altora in loc de nume, pentru a sta si a spune altora despre ceea ce fac eu cand pot sa imi sun persoanele carora chiar le pasa de ceea ce fac si sa le spun mai personal, pentru a nu mai putea socializa cu persone necunoscute decat daca se afla in fata mea o tastatura si un monitor. Dar intreaga noastra confuzie a ceea ce a vrut sa insemne Earth Hour, a ceea ce a vrut sa insemne intalnirea Bloggerilor din parcul Cismigiu, a ceea ce am discutat noi doua a rezultat un fel de euforie combinata cu tristete, parere de rau, durere de cap [de oboseala], burta [de mancat], falci [de ras] adunata cu Shake Royal si cu amintiri ale slagarelor veacului trecut s-a manifestat astfel:

earth Hour

I like you, Alexandra. I like you a lot.

UPDATE: Am citit pe un blog ceva si mi-a placut. Check it out

http://www.arhiblog.ro/2009/03/earth-hour-my-ass.html

La multi ani Forme Noi :)

Reprezentative

Nu stiu exact care a fost data primului articol al meu, undeva prin perioada trecuta de acum un an.. Stiu doar ca anul trecut,pe data de 28.03.2008 aveam un trol pe urmele mele, consacrandu-mi un articol. Oricum, m-am mutat din blogspot. Am implinit un an de blogging :). Ok.. un an si o saptamana si nu-stiu-cate zile. La multi ani!

iiiiiiiiiiiii!!! Astazi merg la o sedinta de make-up pentru a sarbatori. Imi iau blogul in buzunar, uploadat pe Iphone.