Nu am gasit titlu

Stii ca fiecare apropiere de spiritul lui te indeparteaza la fel de mult, incat incepi sa te gandesti serios daca principiul actiunii si al reactiunii lucreaza pe toate planurile.
Cersesti momente inghetate iar acul busolei tale de mult nu mai arata nordul si iti asterni sa adormi cu amintirile, negi pustiul si din ideea initiala de muzeu ai construit un mausoleum.
Am fost plecata la bunici in ultimele 3 zile. Din punct de vedere geografic locurile de acolo sunt opere de arta al Celui ce ma iubeste. Din punct de vedere al timpului, plaiurile sunt uitate, invechite, batranesti si mirosul iti adevereste acest lucru. A plouat foarte mult, dealurile sunt verde-curat atunci cand sunt imbibate cu apa. Atmosfera este oarecum cetoasa si, spre deosebire de Bucuresti, mirosul de ploaie aici este total diferit de ceea ce stiu. Aduce a unui parfum primaveratic impreuna cu esente de iarba proaspata unde se adauga o vaga tenta de .. balega de vaca. Iti purifica plamanii.
Ramai mut in fata peisajului. Averea bunicilor mei o reprezinta privelistea ce te intampina in momentul in care deschizi usa. Ai in fata dealuri, padure, stani si paraul din vale se aude de aici de sus. Tot terenul e al lor. Echipamentul necesar explorarii : cizme de guma inalte si pelerina de ploaie.
Cat de bine m-a facut sa ma simt atunci cand fiecare clipire si vorba a Domnului Macovei de acolo aduce a unui Domn Macovei ce il am acasa. Aceeasi bunatate in ochi, aceeasi respiratie, diferenta o fac ridurile, boala, mirosul. Asta chiar doare.
Si m-am uitat la partea feminina si inchid ochii. Natura despre care am citit in cartea lui Vaxaly a incatusat un destin si nu ii da voie sa se ridice mai mult de 90 de grade. Asa cum sunt ei au grija unul de altul. Dar tot e trist.
Am iesit la plimbare cu Domnul Macovei, am cules floricele, iar in momentul aplecarii mi-am adus aminte ca am mai facut asta o data, aceleasi floricele, aceeasi companie, aceeasi tristete, doar ca eu nu le-am sesizat. Mi-am adus aminte de ultima mea vizita aici.. din copilarie.. iar copilariile-mi ce mi le scuz acum nu sunt decat o colivie unde ma tin singura.
Domnul Macovei mi-a confirmat ca vesnicia s-a nascut la sat. M-a chemat sa vin sa locuiesc acolo, sa ma fac profesoara ca acum, `uite! oho, amu se contruieste si scoala cu 8 clase!`. Nu pot decat sa-i zambesc si o lacrima imi cade fara sa vreau.
Frumusetea locurilor? Frumusetea planului bunicului? Dragostea parinteasca? Boalele spiritului? Nimeni nu e vinovat pentru noroiul ce l-am adus in Bucuresti pe adidasi.
As fi vrut sa scriu mai multe, dar.. fragmente din calatoria mea la bunici, la tara, judetul Iasi, le veti gasi inserate in alte articole..

3 zilem-au umplut de oboseala, compasiune, lacrimi, noroi [asta chiar e placut, asa e la tara, unii dintre noi stiu mai bine], oua, mieluti, cuvinte accentuate pe „î”, invataturi iar enumeratia mi se pare cam lunga.
Un lucru e sigur. Nu mi-a lipsit internetul. Intr-un moment poate ca mi-as fi dorit asfalt, dar care mai e farmecul experientei? Cat despre telefon, acesta a sunat doar cand prindea semnal, iar aerul curat a compensat celelalte lipsuri ce nu le pot numi acum.
M-am intors la munca, la scoala.. multumesc doar trenului pentru privelistile oferite pentru ca ma ajunta sa memorez mai bine.

Sunt Cristina Macovei si va multumesc pentru atentie. Va doresc auditie placuta a melodiei Femeia Nordica. O seara buna. Ramaneti pe frecventa.

Anunțuri

Un gând despre „Nu am gasit titlu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s