Dar ce facI?

Da, da eu sunt, inca traiesc, respir, mananc [ce e drept cam la ore nepotrivite] dar ma bucur de fiecare zi, si zambesc in continuare.

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris nimic pe blog, si asta pentru ca ba una, ba alta, apoi somn cat cuprinde sau deloc, deci, intelegeti voi. Am fost peste tot si niciunde. In Afumati pentru o nunta, la Constanta pentru alta nunta, la radio, la studio, acasa, in parc cu Blondu` meu – Claudia, la Palatul Parlamentului [acolo da, ai ce vedea si a fost fainnnnnnn] si cam atat. Pe plaja singura, am invatat sa inot tot singura, bine acum nu stiu prea bine dar e o realizare. Se apropie perioada examenelor de marire de nota. Niciodata nu am fost la `olimpiada din toamna` dar asta este o a doua incercare pentru mine, nu, nu am vreo restanta, ci doar marire de nota, e cu totul altceva. Fac planuri pentru ziua mea, da vine si ea si de-abia astept, cu privire la acest subiect am sa revin cu amanunte. Iar eu, spiritual, respir mult aer curat sub cerul inorat al serii. Aseara veneam de la lucru si in statie, pe o banca intinsa, statea o femeie in varsta. Culcata cu capul pe o sacosa murdara de rafie impreuna cu  cateva sticle de plastic pline cu apa pana la jumatate ce o tineau de mana. Plangea. M-am uitat la picioarele ei umflate, pline de vanatai, rani, puroi. M-am uitat la mainile ei cu negru sub unghii si cu pielea deshidratata. M-am uitat la ochii ei tristi si singuri. Vorbea cu fiinte inchipuite. Statia era plina de aproximativ 15 oameni, care ocoleau banca si incepeau a privi la masini. Am luat telefonul si am sunat la 112. Mi-a raspuns o doamna oarecum plictisita care m-a acuzat de ironism si a inceput sa tipe in telefon in momentul in care am intrebat-o ce se poate face cu aceasta femeie. I-am inchis telefonul dezamagita de ceea ce inseamna 112 in Romania, in momentul in care nu mai era coerenta. Autobuzul a sosit, iar eu m-am departat de acea femeie in varsta. Nu stiu de ce am mentionat asta acum si aici, astazi un gand mi-a zburat in minte: boala nimereste pe cei mai dragi tie, dar ei nu-i pasa de tine, de ce simti tu sau persoana in cauza. E boala si atat. Dureros.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s