Ora Pamantului

Cu ocazia prilejuirii Orei Pamantului m-am prezentat la intalnirea Bloggerilor din parcul Cismigiu, intrarea de la McDonalds. Acum, iesirea asta a fost mediatizata pe mai multe bloguri nu doar pe unul. Fiind o invitatie facuta public m-am dus impreuna cu o colega de facultate.. anywayz..

Cineva a numit intalnirea asta – Intalnirea Emo a Bloggerilor, deoarece am stat [mai mult sa mai putin] pe intuneric, nefolosind o sursa de energie [asta era si ideea manifestarii: atragerea atentiei asupra consumului excesiv de energie conventional]. Spun mai mult sau mai putin pentru ca in afara stalpilor de iluminat din parc, cei prezenti erau realmente preocupati de a sta pe Twitter de pe telefonul mobil. Si treaba era ca tipa din fata mea era pe Twitter cu tipul din dreapta mea care isi tinea iubita de mana stanga in timp ce tasta pe telefon cu dreapta. Mai era inca unul din fata mea dar el s-a lasat pentru ca a intrat in conversatie cu tipul din fata lui. Intrebarea ce se ridica este: Cum sa stai pe Twitter cand poti sa vorbesti cu persoana cu care „tuitărești” fata in fata? Nu am inteles nici acum. Trecem mai departe.. am mers mai spre centrul parcului unde era vorba de a se juca Mima. Fumatorii s-au grupat, iar nefumatorii [ah, astia sunt cei din balonul de sapun] la 5 scaune departare. Am stat 10 minute si am plecat fugind, la propriu, de ceea ce mi s-a parut o intalnire de clasa a VI-a, cand incepe sa te prinda curentul „Emo”. Cat de Emo sa fii sa vorbesti doar cu cei pe care ii cunosti si sa ignori pe cele doua prezente noi, adica eu si Alexandra. M-am simtit ca o intrusa, eu nu stateam pe Twitter. Cat de Emo sa fii sa minti de ingheata apele? Cat de Emo sa fii sa stai pe intuneric [semiintuneric] pe Twitter? Cat de Emo sa fii sa iti ignori sora? Cat de Emo sa fii sa spui ca te simti bine, cand toata inalnirea a fost un esec? Imi pare rau, eu nu sunt tru`, de aceea ma intreb.

Am aflat apoi, din alte surse, ca „petrecerea” s-a prelungi pana pe la ora 22.00 si ca s-a jucat, in cele din urma, Mima. Sincer.. ma bucur ca s-au simtit bine, in cele din urma, ca au depasit timiditatea si formalitatile, in cele din urma si ca au ajuns acasa bine, in cele din urma. Sper mai bogati spiritual si mai atenti la excesul de folosinta a energiei conventionale. Aaaa, am spus ca am fugit de acolo. Am fost in McDonald`s cu Alexandra si am vorbit despre lucrurile mai personale ale vietilor noastre. Mi-a placut mult conversatia dintre mine si ea. Am stat amandoua sa ne intrebam ce avem de nu suntem tru`? Am fost determinate la un anumit punct sa ne deschidem cont pe Twitter pentru a avea o identitate in blogosfera, pentru a ne prezenta cu contul de Twitter in fata altora in loc de nume, pentru a sta si a spune altora despre ceea ce fac eu cand pot sa imi sun persoanele carora chiar le pasa de ceea ce fac si sa le spun mai personal, pentru a nu mai putea socializa cu persone necunoscute decat daca se afla in fata mea o tastatura si un monitor. Dar intreaga noastra confuzie a ceea ce a vrut sa insemne Earth Hour, a ceea ce a vrut sa insemne intalnirea Bloggerilor din parcul Cismigiu, a ceea ce am discutat noi doua a rezultat un fel de euforie combinata cu tristete, parere de rau, durere de cap [de oboseala], burta [de mancat], falci [de ras] adunata cu Shake Royal si cu amintiri ale slagarelor veacului trecut s-a manifestat astfel:

earth Hour

I like you, Alexandra. I like you a lot.

UPDATE: Am citit pe un blog ceva si mi-a placut. Check it out

http://www.arhiblog.ro/2009/03/earth-hour-my-ass.html

Anunțuri

16 gânduri despre „Ora Pamantului

  1. si credem ca sunt eu nebuna care a vazut o latura antisociala un pic cam dezvolatata in gastile ce se perinda prin Bucuresti.
    ma bucur sa te regasesc!!! kiss and hugs!!

  2. Reuşită poză… O singură problemă: nu ştiu de ce (cred că din cauza blitzului) am ieşit oarecum „ştearsă”… Dap, blitzul e de vină. Me love you, boschi. Just the way you are. Chiar şi fără Twitter. Aşa e cu prietenii, mai treci cu vederea:)

  3. Pingback: Ora Pământului în Cişmigiu at Adrian Ciubotaru

  4. Văd că nu ratezi nici o șansă să te dai mare cu aifonu :)) .Hmm, ai observat și tu că majoritatea oamenilor care s-au adunat în Cișmigiu purtau ochelari? Mă întreb oare de ce:-B …

  5. O god! Va certati pe niste subiecte fenomenale. Poza e mortala nu conteaza daca era de la blitz (care nu este) sau doar va distrati. Tineti-o tot asa. ZURLY TILL THE END!!!!!!

  6. Glumeam doar. Cum o sa va certati voi intre voi? Fiecare are dreptul la o opinie personala si tot fiecare are dreptul sa comenteze pe acea opinie. Parerea mea!

  7. ai reusit sa vopsesti frumos grotescul de acolo, da, din acea seara in care emo-tiile erau firave in real dar splendide in virtual. sarmanii, habar nu au despre vorbe curate pana tarziu in mansarde si imbratisari de prieteni.

  8. sunt mai multi in treaba asta care iti dau dreptate, doar ca unii aleg moduri diferite de exprimare. („altii” nu vor sa accepte ca ai dreptate ca „le” esti sora :P).
    dar, dupa cum stii, noi astia fara de blog nu intelegem corect acele inalte scopuri ale twitterului sau virtualului, nu?
    (si cand ma gandesc ca a intrebat daca ai cont pe twitter…..)

    ps: cum s-a terminat „cunoasterea” din real???

    • Eu am blog si tot nu inteleg menirea mesianica a site-lui in cauza. Finalul a fost unul fericit: am fugit de acolo pentru a ma bucura de o conversatie purtata face-2-face. Reactiile abia acum incep sa apara. „Altii” au scris de bine.. eu nu prea. E o lume diferita acolo pe care nu vreau sa o cunosc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s