Sunday Randomness – Despre sarbatori si pace

„The soul should always stand ajar, ready to welcome the ecstatic experience” – Emily Dickinson

Mi-a placut foarte mult filmul „Lista lui Schindler” si sa nu credeti despre mine ca nu imi place sa citesc, m-am gandit sa citesc cartea apoi; dar sunt o persoana vizuala, intreaga mea existenta din ultimii ani s-a bazat pe imagini si analiza acestora. Scena de la final a legat ganduri si evenimente trecute de prezent si ceea ce voi fi eu in viitor.

Sunt fascinata cum, imi place mie sa spun, poporul evreu are nevoie de un singur eveniment pentru a-l transforma intr-o sarbatoare nationala. Evreii sunt poporul cu cele mai multe sarbatori nationale pe an si totusi in mijlocul acestora, reusesc a-si aduce aminte de predecesorii lor, de suferintele celor dinaintea lor. In mijlocul petrecerii se servesc ierburi amare precum hreanul, pentru a le reaminti, spre exemplu, de robia Egiptului. Toate aceste ritualuri le-au fost trasate mai dinainte de catre Divinitate, respectandu-se si astazi de catre  o mare parte din comunitatea evreiasca. Partea mea preferata din cultura evreilor este cea cu privire la pietrele de aducere aminte. Exact ca in scena de la finalul filmului, cand fiecare membru al fiecarei familii salvate de catre Schindler, in rand indian, asteapta pentru a depune o piatra de aducere aminte pe mormantul acestuia. Pietrele semnifica cea mai inalta consideratie pe care un om, eveniment o poate avea, pentru un evreu, sunt un lucru atat de banal si totusi, atat de dainuitor. Sunt modalitatea prin care un lucru incheiat este onorat si apreciat.

Am ceva pietre de aducere aminte pastrate in cutia mea. Sa incep prin a va povesti cum am obtinut pasaportul in mai putin de o ora? sau cum am scapat dintr-un accident doar uitandu-ma la masinile care zburau pe deasupra capului meu? sau cum eu am devenit o piatra de aducere aminte pentru McDonald`s-ul din Chisinau? Eh, asta e legenda deja. Important este ca, fie trecute sau recente, fie ca am ras sau plans, ca am alergat, m-am consumat, am iubit, am jignit, tot ceea ce am gandit am simtit, de fiecare data cand m-am frant am lasat piatra impreuna cu bucata din mine si imi este dor de oamenii in care am investit. Refuz sa cred ca moartea este finalul sentimentelor ce m-au intins si strans, in acelasi timp, in fel si chip pentru a scoate esenta parfumului frumosului din mine. Raman aproape de iubire; fara ea, nu sunt nimic.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s