Final

Reprezentativ

Nu am mai scris de foarte mult timp. Cred ca in jur de un an de zile. Si parca, a fost ieri. Un an de zile a trecut de cand am aflat ca voi avea copilul meu si sapte luni de la nasterea fetitei mele, Anastasia Onufrei. Tot cam atatea luni, poate ceva mai multe, au trecut de cand m-am mutat din Romania, pe meleaguri belgiene. Imi este asa de dor de casa.

Au trecut mai bine de doi ani de cand, condusa fiind de temperamentul meu vulcanic si de lipsa de experienta caracteristica tineretei prin care cu totii am trecut, am scris catre toate Bisericile Evanghelice de pe unde am stiut eu lucruri care acum ma fac sa plec capul. Stateam zilele trecute amintindu-mi perioadele trecute, cu bune cu rele, si mi-am dat seama ca a trecut prea mult timp de cand cu „Scrisoarea deschisa catre Bisericile Evanghelice din Romania”, timp in care am dat prilej la multe lucruri. Am dat prilej la barfa, discutii, am dat prilej la judecata si am dat prilej, desi este foarte trist, de bucurie unora dintre noi. Fiecare stie in sinea lui ce a gandit despre mine sau despre tatal sotului meu, dar pentru ca eu am fost cea care a actionat public prima, tot eu sunt obligata sa si sfarsesc lucrurile.

Pentru ca atitudinea si actiunile mele, au ranit pe multi si au adus tristete in cadrul familiei mele; au afectat comunicarea dintre membrii ei si a condus la dezbinare, vin astazi in fata Dumneavoastra sa imi cer iertare. Imi cer iertare fata de toti cei ce au citit lucrurile scrise de mine pentru ca sunt constienta de faptul ca timpul Dumneavoastra putea fi folosit cu folos si productiv, iar eu v-am rapit acest lucru cu ideile mele nefiltrate si pricinuitoare. Nu am fost sub calauzire duhovniceasca si nu consider ca am facut voia lui Dumnezeu.

Si nu in ultimul rand, vreau sa cer iertare familiei. Sotului, pentru nesupunere, fratilor si surorilor sotului pentru pricina adusa, si, tatalui sotului, Aurel Onufrei, persoana direct vizata. Lucrurile puteau fi mult mai simple si pentru pastrarea unitatii in trupul lui Hristos si slava doar sa fie adusa lui Dumnezeu, doresc sa retrag tot ceea ce am spus, daca mai este posibil in vreun fel. Nu imi doresc decat sa fie pace si liniste. Inca o data, imi pare rau.

Cat despre mine, doresc sa am parte doar de binecuvantarea lui Dumnezeu si nimic sa nu ma opreasca de a obtine acest lucru. Fiti asigurati de toata aprecierea mea si va multumesc pentru intelegere.

Intrebarea zilei

Reprezentativ

Nu vad mai nimic atunci cand ma trezesc dimineata. Sunt destul de ametita de somn si impiedicata pentru ca, dimineata / ne dimineata, eu chiar nu vad fara ochelari.. iar la orele matinale cand se intampla sa ma ridic din pat, cautatul ochelarilor este ultimul lucru care l-as face. Apoi, dupa constientizarea starii mele, dimineata isi continua drumul prin viata mea indreptand-se spre cote mai normale.

Azi dimineata, m-am trezit oarecum in intarziere si asta pentru ca am dormit mai mult.. mult mai mult.. si am intrat in timpul necesar pregatirii de dimineata (spalat, aranjat, imbracat, mancat, plecat – nu neaparat in ordinea asta) intrand in modul repede. Am zis ca era dimineata, dimineata functionez doar pe lent, modul repede este o marire a vitezei, nu foarte mare.. dar nu pot sa vorbesc de turbo.. asta este pentru situatii exceptionale.. In dimineata asta am vrut sa mananc inainte de a pleca de acasa (da, este foarte sanatos breakfastul) salata de ton cu porum si rosii. Mi-a fost foarte mare lene sa mai stau sa spal si sa astept sa se scurga salata asa ca am renuntat la ea, restul lucrurilor, tonul si porumbul, le-am turnat din conserva iar rosiile din frigider taiate direct in farfurie. Simplu si Rapid (doar nu sunt pe modul turbo). M-am dus sa spal rosiile la chiuveta din bucatarie inainte de a le taie sii o aratare neagra , relativ mare pentru cele de teapa ei, cu picioare incerca sa fuga de jetul de apa.. nu am respirat pentru cateva momente dar nici nu am tipat pentru ca eram prea adormita, nici nu prea vedeam exact ce este, m-am multumit cu denumirea de „gandac” – imputit, am adaugat eu. Am marit jetul de apa si am observat cum chiuveta se umple cu un start de vreo 5 cm (iaras spun, nu prea vedeam bine) de apa si Domnul Negricios urmeaza sa se inece. M-am bucurat ca nu imi ocupa prea mult timp pretios aratarea din chiuveta, am incercat sa il ajut sa se duca pe scurgere dar era prea mare asa ca, lasand apa sa curga m-am rugat sa se inece cat mai curand.

Stiind ca nu este cale de scapare, apa il inconjura din toate partile, peretii chiuvetei sunt inalti, pe scurgere nu are loc, m-am intors sa imi pun ingredientele in castron sa mananc si eu.. siii.. cat m-am intors sa desfac conserva de porumb si inapoi sa o scurg in chiuveta.. vietatea aia disparuse. Si acum intrebarea care m-a bantuit toata ziua: Unde s-a dus gandacul? Nu avea unde sa se duca si nici nu era genul care zboara.. M-a trecut un fior rece si mi-am continuat treaba. Abia in trafic mi-am adus aminte de Domnealui iar de atunci imi imaginez cum ma asteapta acasa o armata gata sa ma pedepseasca pentru ca am vrut sa il inec pe un reprezentant de al lor. Sau.. se spune ca pisicile au 9 vieti.. gandacii cate au?

Baba

Reprezentativ

Nu mereu imi este dat sa ma pot bucura de o cana de ceai asa de aromata si placuta precum cea prezenta in fata mea acum. Am descoperit un nou sortiment si sunt mai mult decat fericita atunci cand imi prepar licoarea.

Astazi este Joia Mare, iar toata sarbatoarea Pastelui e destul de confuza pentru ca insemnatatea acestei date calendaristice este aceeasi pentru mine in fiecare an, ce se nimereste sa fie sarbatorit; aceasta este alta treaba. Acum cativa ani, stiu ca Pastele a fost intr-o zi de 12 aprilie, bucuria mea dubla nu?

Ma fascineaza un cuvant din dialectul africanilor ce frecventeaza biserica mea. Este un cuvant ce se acorda doar persoanelor care au un impact in viata celorlalti, fiind o onoare sa ti se atribuiasca aceast titlu. Trebuie sa ai urmasi pentru a deveni ceea ce, etimologic, cuvantul iti atribuie: onoarea si cinstea de a fi trait o viata, nu neaparat lunga, dar spre folosul altora; ca astazi cei de langa tine sa traiasca spre folosul tau. Prima data cand am auzit cuvantul, am ras. M-am simtit prost, apoi; dar in timp am invatat dragostea pentru acest patriarh: Baba.

Baba astazi implineste o onorabila varsta. Nu, nu este vorba de nigerianul din biserica, ci tatal meu. Nu pot sa zic decat ca ii multumesc pentru tot. Cuvant simplu ce exprima o gratitudine si o dragoste de neimaginat. La Multi ani, tata!

Cuvinte si Sentimente Lipsa

Reprezentativ

„Kind words can be short and easy to speak, but their echoes are truly endless” – Mother Teresa

Ma gasesc din nou intr-o zi de duminica, seara tarziu in fata calculatorului. Saptamana aceasta nu s-au intamplat multe cu mine, nimic sa imi dea inspiratie sa scriu iar in acest moment am, ceea ce se numeste, writers block. Da, si cat de putin am scris.. In lipsa cuvintelor si a sentimentelor transmise, va las piesa ce mi-a chinuit dupa-masa de astazi pana ce nu am pus-o pe play si replay din nou si din nou. O seara frumoasa.

Sunday Randomness – Despre sarbatori si pace

Reprezentativ

„The soul should always stand ajar, ready to welcome the ecstatic experience” – Emily Dickinson

Mi-a placut foarte mult filmul „Lista lui Schindler” si sa nu credeti despre mine ca nu imi place sa citesc, m-am gandit sa citesc cartea apoi; dar sunt o persoana vizuala, intreaga mea existenta din ultimii ani s-a bazat pe imagini si analiza acestora. Scena de la final a legat ganduri si evenimente trecute de prezent si ceea ce voi fi eu in viitor.

Sunt fascinata cum, imi place mie sa spun, poporul evreu are nevoie de un singur eveniment pentru a-l transforma intr-o sarbatoare nationala. Evreii sunt poporul cu cele mai multe sarbatori nationale pe an si totusi in mijlocul acestora, reusesc a-si aduce aminte de predecesorii lor, de suferintele celor dinaintea lor. In mijlocul petrecerii se servesc ierburi amare precum hreanul, pentru a le reaminti, spre exemplu, de robia Egiptului. Toate aceste ritualuri le-au fost trasate mai dinainte de catre Divinitate, respectandu-se si astazi de catre  o mare parte din comunitatea evreiasca. Partea mea preferata din cultura evreilor este cea cu privire la pietrele de aducere aminte. Exact ca in scena de la finalul filmului, cand fiecare membru al fiecarei familii salvate de catre Schindler, in rand indian, asteapta pentru a depune o piatra de aducere aminte pe mormantul acestuia. Pietrele semnifica cea mai inalta consideratie pe care un om, eveniment o poate avea, pentru un evreu, sunt un lucru atat de banal si totusi, atat de dainuitor. Sunt modalitatea prin care un lucru incheiat este onorat si apreciat.

Am ceva pietre de aducere aminte pastrate in cutia mea. Sa incep prin a va povesti cum am obtinut pasaportul in mai putin de o ora? sau cum am scapat dintr-un accident doar uitandu-ma la masinile care zburau pe deasupra capului meu? sau cum eu am devenit o piatra de aducere aminte pentru McDonald`s-ul din Chisinau? Eh, asta e legenda deja. Important este ca, fie trecute sau recente, fie ca am ras sau plans, ca am alergat, m-am consumat, am iubit, am jignit, tot ceea ce am gandit am simtit, de fiecare data cand m-am frant am lasat piatra impreuna cu bucata din mine si imi este dor de oamenii in care am investit. Refuz sa cred ca moartea este finalul sentimentelor ce m-au intins si strans, in acelasi timp, in fel si chip pentru a scoate esenta parfumului frumosului din mine. Raman aproape de iubire; fara ea, nu sunt nimic.

 

La multi ani, dragul meu!

Reprezentativ

Eram zilele trecute in troleibuz (da, circul si cu troleibuzul) si ma pregateam sa cobor. In spatele meu, un cuplu de batranei; el si ea. Intotdeauna mi-au placut cuplurile de batranei care se plimba prin parc, se in de mana, altii se saruta, mi se pare atat de idealista dragostea lor si, in adancul sufletului meu, imi doresc sa am parte de asa ceva cand ii zaresc.

Am coborat o treapta iar cei doi batranei din spatele meu au inceput sa vorbeasca:

Ea: Mergi cu mine!

El: Nu merg cu tine..

Ea: Ba mergi cu mine! De ce sa car eu?! Cari tu!

El: Mai femeie, nu pot sa merg cu tine.. Sunt obosit.. Ma duc direct acasa

(in zona este un Mega Image, banuiesc ca despre acel magazin este vorba)

Ea: Ba mergi cu mine! Ei, asta-i buna! Uite, te asezi pe banca la soare, eu intru in magazin, imi fac cumparaturile si cand ies, cari tu sacosele!

El: (incurcat de situatie si fara scapare, printre dinti rosteste) cotoroanto!

Apai, dragoste din asta, cu nabadai.. nu doresc decat celor care au puterea de a nu se lasa afectati de vreo situatie.

Astazi este ziua lui Liviu. Implineste.. hmm.. 29 de ani 🙂 si pentru ca stiu ca dragostea noastra este pasional nabadaioasa 🙂 si ca imi doresc, sincer, sa apuc sa ma numeasca cotoroanta la batranete in timp ce mergem cu troleibuzul, de dragul zilelor tineretii. La multi ani, dragul meu! Eu, da, te iubesc!

vedeti voi, Liviu intotdeauna mi-a sustinut gusturile in materie de pantofi

 

New Year`s Resolution

Reprezentativ

„Poetry is something to make us wiser and better by continually revealing those types of beauty and truth which God has set in all men souls” James Russell Lowell

In noaptea de Revelion aveam planificate asa de multe lucruri.. atat de multe incat nici unul nu a fost infaptuit; asa ca, la 12 fara zece minute, mi-am luat cainele in casa, Natasha, sotul de mana, Liviu, l-am strans pe acesta puternic in brate si ne-am rugat pentru anul care va sa vie asa inclestati. A fost sublim. Bubuirile au inceput sa fie din ce in ce mai puternice facand-o pe Natasha sa se agite si sa nu fie tocmai in apele ei, am mangaiat-o bland linistind-o. S-a asezat cu botul pe labe, nu-stiu-cum, parca cautand adapostul sufletelor noastre, intre picioarele mele si ale lui Liviu, inclestandu-se si ea, la randul ei cu noi, apoi s-a calmat. Daca ar fi putut vorbi, cred ca ne-ar fi spus ca ne iubeste foarte mult.

M-am decis ca anul acesta sa nu mai treaca peste mine asa indiferent. M-am hotarat sa re-aduc un lucru bun in viata mea: viata la maxim. Mi-am promis ca voi scrie un minim de 500 de cuvinte saptamanal pe blog si sa nu permit creativitatii sa ma paraseasca. Voi iubi mai mult si mai intens, voi investi mai mult in oamenii de langa mine si in prieteniile noastre renuntand astfel, la mult egoism. Privesc anul acesta altfel. Simt ca nu va fi ca celelalte, nici pe departe. Ce se va mai intampla pe parcurs nu stiu, imi doresc sa condimentez viata mea cu multa muzica, e lucrul cel mai fin pe care eu l-am descoperit vreodata. Sa fotografiez mai mult, sa gatesc mai bine si sa imi incep fiecare, dar fiecare post cu un citat ce m-a influentat in saptamana respectiva.

Iar bucuria inceputului de an consta in faptul ca luna aceasta, in urma conversatiei telefonice, imi voi revedea Profesorul de Limba si Literatura Romana din Scoala Generala, stiti voi, cel despre care am scris aici 🙂